AZIR

Asociatia Ziaristilor Independenti din Romania

Protest Azir

Asociația Ziariștilor Independenți din România, filiala română a AEJ, cu sediul la Bruxelles, protestează față de Dispoziția Comitetului Director al Societății Române de Radiodifuziune nr. I.23 din 3 iunie 2014, semnată de Ovidiu Miculescu, Președinte-Director general, de a interzice accesul persoanelor din afara instituției să candideze pentru locurile prevăzute de lege în Consiliul de Administrație, ca reprezentanți ai salariaților. Această decizie este un atentat la principiile democratice, fiind ilegală și discriminatorie. Ea limitează drastic transparența activității Radioului Național pentru marele public, afectând irecuperabil credibilitatea instituției publice de presă.

Dispoziția contravine flagrant Legii nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea SRTV și SRR, care prevede dreptul salariaților de a-și alege doi reprezentanți în Consiliul de Administrație, fără nicio restricție. Prin modificările aduse intempestiv și abuziv, în noaptea de 3-4 iunie, Comitetul Director își arogă rolul de legiuitor, construind ad-hoc reglementări dincolo de cele prevăzute de lege. Potrivit articolului 20, aliniat 2, din Legea nr. 41/1994, singurele persoane care nu pot face parte din CA sunt membrii Parlamentului și ai Guvernului. Prin urmare, Dispoziția CD al SRR este discriminatorie, deoarece prevede criterii de selecție doar pentru reprezentanții angajaților. Dimpotrivă, clasei politice nu îi este afectat, în niciun fel, dreptul să-și numească, fără constrângere, reprezentanții în CA.

Această schimbare intempestivă a Regulamentului a fost făcută cu scopul de a limita accesul liderului Sindicatului Unit al Salariaților-Radio România, Adrian-Valentin Moise, care a fost concediat ilegal, pentru că a dezvăluit actele de corupție ale administrației Miculescu și a sesizat incompatibilitatea lui Ovidiu Miculescu și a mai multor membri din actualul CA, atestată prin documente date publicității de Agenția Națională de Integritate. Totodată, această încălcare flagrantă a Legii 41/1994 împiedică și participarea la alegeri a celuilalt candidat propus de Sindicatul SUS Radio România, Cristian Pîrvulescu, președintele Pro Democrația, o importantă voce a societății civile românești. Așadar, Comitetul Director al SRR comite orice ilegalitatea, numai să scape de inoportuni, de spiritul lor critic și de dezvăluirile corupției unui clan care s-a format la Radio România.

Întrucât această decizie contravine flagrant Constituției României și Legii nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea SRR și SRTV, fiind discriminatorie și ilegală, AZIR solicită membrilor Comisiilor de Cultură, Arte și Mijloace de informare în masă ale Senatului și Camerei Deputaților să impună conducerii Radioului Public respectarea legii amintite și suspendarea, în mod urgent, a dispozițiilor intempestive, ilegale și discriminatorii adoptate.

 

 

Comitetul Executiv AZIR

Martie-aprilie

 

Știrea despre conferința Brîndușei Armanca, susținută pe 27 aprilie 2014, la Teatrul Național din București, a fost postată pe site-ul Asociației internaționale www.aej.org, adică pe pagina http://www.aej.org/page.asp?p_id=440. Felicitări, Brîndușa Armanca!

Romania: What keeps people in front of TV?

 

Brindusa Armanca, a member of the Executive Committee of Azir, the Romanian section of AEJ, lectured on April 27 at a conference on "What happened to television in the Internet age?" at the prestigious ”National Theatre Conferences series”, a regular event which takes place in Bucharest every Sunday in a tradition which has continued for more than 14 years.

The conference heard about a recent survey by the Institute for Evaluation and Strategy Roman (IRES) which confirmed figures previously published by Eurostat, saying that 80 % of Romanians get their main information from television. Brindusa Armanca provided answers to the core questions -- “what keeps people in front of their TV”, why does TV maintain its dominance even in the Internet age and What is the satisfaction that people derive from television, considering that it is essentially a passive activity. Perhaps the most central question of all was: has the internet won the battle over the traditional media? The answer is an unequivocal No: in Romania online newspapers are dying, but they are still published online.

Beyond all the wonders of technology that have transformed television and other forms of media, the conference also debated deep-seated problems about the state of journalism itself – especially those of professionalism and professional ethics, which many believe have been turned upside down in recent years.

Starting from the above premises the conference examined the factors behind the profound changes affecting the profession of journalism, including the attitudes of the public and their diverse means of receiving information. The conference also discussed the issues of convergence and competition between television and the internet.

Brindusa Armanca is a distinguished journalist and professor. She was a senior member of the editorial staff of “Radio Free Europe”, ”The Day” and ”The Expres”. She is currently a senior editor at TVR Timisoara and writes a weekly column critical of the press “Media culpa” in 22 Magazine.


Brîndușa Armanca, membru în Comitetul Executiv al AZIR, Secția română a AEJ, a susținut, pe 27 aprilie, conferința „Ce-a pățit televiziunea în Era Internetului”, în cadrul prestigioasei serii „Conferințele Teatrului Național, un eveniment care se desfășoară în fiecare duminică, la ora 11, de mai bine de 14 ani.

Brândușa Armanca și Ilinca Tomoroveanu, director artistic TNB. Foto: Florin Eșanu


Conferința a plecat de la un sondaj recent realizat de Institutul Roman pentru Evaluare și Strategie (IRES) care confirma cifrele avansate anterior de Eurostat: peste 80% din români își iau informația de la televizor. Brîndușa Armanca a furnizat răspunsuri la întrebarea ce îi ține pe oameni în fața micului ecran care își conservă supremația în epoca Internetului: accesibilitatea, faptul că privitul la televizor este o activitate inerțială și, nu în ultimul rând, satisfacția produsă de televiziune. A câștigat sau nu Internetul bătălia cu mediile clasice? Nu există un răspuns univoc: presa scrisă este muribundă, dar online merge mai departe. Dincolo de toate minunile tehnicii care au transformat televiziunea și mass-media, în cadrul conferinței au fost dezbătute probleme legate de consistența jurnalismului, de etica acestei profesii întoarse pe dos.

Plecând de la premisele de mai sus, conferința a atins și probleme legate de schimbările profunde care afectează profesia de jurnalistnatura publicului și a receptării informației. În cadrul aceleiași conferințe, a fost dezbătută și ipoteza legată de existența unei convergențe sau a unei concurențe între televiziune și internet.


Brîndușa Armanca este o excelentă jurnalistă și o distinsă profesoară universitară. A făcut parte din redacțiile prestigioase de la „Radio Europa Liberă”, „Expres” sau „Ziua”, în prezent fiind senior editor la TVR Timișoara și redactează rubrica săptămânală de analiză și critică a presei „Media culpa”, din „Revista 22”.

 


Vă facem cunoscut că BRÎNDUȘA ARMANCA - recunoscuta jurnalistă TVR, profesoară universitară din Timișoara, autoare a rubricii săptămânale de analiză și critică a presei „Media culpa”, din Revista 22, membră în comitetul executiv AZIR - va susține, duminică, 27 aprilie 2014, ora 11, la Sala Mică a Teatrului Național din București, conferința cu tema : „Ce a pățit televiziunea în era internetului?”.


Asociația Ziariștilor Independenți din România

și

Biblioteca Națională a României

organizează,

 

luni, 5 mai 2014, ora 17:00,

 

o amplă dezbatere pe tema:

 

 

ZIUA LIBERTĂȚII PRESEI

 

Care presă? Care libertate?

 

Participă: intelectuali de prestigiu din cultura româna actuală,

reprezentanți ai CNA, jurnaliști din presa scrisă și audio-vizuală.

 

Moderatori:

Teodora Stanciu și Stelian Negrea

 

Întâlnirea se va desfășura în sala „Mircea Eliade” (parter)

Bibliotecii Naționale a României (Bd. Unirii, nr. 22)


15 aprilie 2014

 

Fără precedent: un membru CNA deconspiră sistemul


N-am fost niciodată într-o mlaștină. Dar sunt în CNA. Situații similare, metaforic. Mai întâi stufărișul. Îți lasă impresia unui spațiu accesibil. Apoi, coaja de pământ uscat, care te încurajează s-o traversezi spre un ochi verde de apă. Ai făcut pasul, ești terminat. Scufundare în mâl, din ce în ce mai adânc, cu fiecare mișcare, oricât de neînsemnată, deși mișcarea ar avea drept scop opusul scufundării. Degeaba te agiți, degeaba încerci să te agăți de un pai. Strigătul de ajutor cheamă animalul de pradă, nicidecum salvatorul. Cu ultimele gânduri, nemurdărite de noroi, te întrebi: a meritat?”. Cu acest mesaj sumbru începe cea mai recentă postare a Narcisei Iorga pe blogul Cutia Pandorei, inițiat acum câteva luni. Narcisa Iorga este membru CNA din 2008. De câteva luni a decis să comunice cu publicul, cu cetățenii interesați de soarta audiovizualului, pe un blog personal și pe Facebook. Ce s-a întâmplat între timp, de ce nu mai este suficient cadrul instituțional, conferințele sau declarațiile de presă? Un motiv este politizarea cronică a Consiliului.”CNA este sufocat de politică. Abia mai respiră”, spune autoarea blogului. In al doilea rând, se aplică în mod scandalos un standard dublu în relație cu posturile de televiziune: unele au voie orice, fără sancțiuni sau cu sancționări modice, altele sunt mereu în vizor. Pe aceeași lege, pe aceleași reguli. Un al treilea motiv ar fi lipsa de transparență a instituției, bine camuflată de afișări tehnice pe site, de pe care, observăm noi, au dispărut de o vreme referințele media. Să fi fost, unele, prea critice? Blogul cutiapandorei.net dă la o parte camuflajul în articole argumentate și ilustrate generos cu extrase din dezbateri, legislație și monitorizări. Se mai adugă ceva: disperarea că decizia acestei importante autorități abilitate să reglementeze și să asaneze domeniul audiovizualului românesc nu se mai află în voința membrilor săi, ci în mâna puterii politice care i-a numit. Deși demnitari, mai mulți membri CNA preferă să se poziționeze ca servanți, ignorând misiunea instituței ca ”garant al interesului public”. Dan Grigore a ales să demisioneze în martie 2012, lansând un mesaj amar despre instituția acuzată ”de lipsă de respect faţă de reguli, de făţărnicie şi de măsluire sistematică a celor mai elementare principii, de monumentală rea-credinţă şi de poluare gravă a spaţiului public”. Gelu Trandafir nu și-a dorit încă un mandat, deși ar fi putut să îl obțină. Discret ca apariții media, jurnalistul a mărturisit anxietatea pe care șmecheriile politice din CNA i-o produceau. Alți membri ai Consiliului s-au permanentizat, plătind pentru acesta obolul politic care i-a făcut de nerecunoscut față de biografia lor intelectuală, unii au practicat traseismul politic necesar pentru a ”prinde” încă un mandat. Narcisa Iorga a ales calea cea mai spinoasă: să mărturisească, să dea în vileag.

Dar ce este Consiliul Național al Audiovizualului și la ce ar fi bun? Conform definiției din Legea Audiovizulalului, CNA este garant al interesului public şi unică autoritate de reglementare în domeniul programelor audiovizuale, abilitat să reglementeze prin recomandări, instrucțiuni și decizii, cum este Codul Audiovizual. Toate deciziile ar trebui să se ia după lege și după reglementele ulterioare. Ce ne spune blogul cutiapandorei.net ? Că în realitate unele decizii se iau umoral și, poate, imoral, pe bază de simpatii sau idiosincrazii. Politice sau pur omenești. Legea nu este un argument, iar negocierile firești sunt spulberate de o majoritate care n-are chef să asculte argumente diferite. Cine citește stenogramele discuțiilor din CNA în jurul cazurilor dezbătute, înțelege cum funcționează o majoritate harnică să apere Antena 3 și să sancționeze B1TV, dar vede mai ales cât de puțin este luată în considerare legea. Ceasornicul CNA merge exact după declarațiile politice ale majorității aflate la putere, care stigmatizează unele medii și lingușește altele și unde ”premierul Antenei 3” (Florin Negruțiu) îi califică pe jurnaliștii critici drept ”fascisto-comunistoizi”. Blogul dezvăluie ”habarnismul” unor membri, decizii luate fără temei sau chiar ”scăpări” cu adresă, pentru a da posturilor privilegiate posibilitatea de a câștiga în instanță împotriva CNA. Un exemplu ar fi decizia de a limita emisiunile ”pamflet”, o inițiativă inutilă a președintei Laura Georgescu, fiindcă Legea Audiovizualului prevede clar cum se clasifică emisiunile. Venim cu alte exemple data viitoare. Pentru a face aceste dezvăluiri din interior, Narcisa Iorga s-a expus. S-a expus acuzațiilor că face jocul celor din actuala opoziție, care au numit-o, s-a expus injuriilor, dar mai ales presiunilor și disprețului majorității din CNA care o izolează împreună cu cei 1 sau 2 membri din ”minoritate”. Democrația funcționează aici ca o ghilotină. Despre principii nu se discută. Fundamental eronată încă de la început, procedura legală de desemnare a membrilor CNA prin algoritm politic se răzbună. Ca în multe alte domenii, criteriul competenței este suprimat de cel al obedienței. Membrii CNA desemnați de partide, guvern, președinție se identifică cu interesele acestora. Ar putea fi independenți, corecți, cu legea ca unică referință. Da, dar atunci nu mai ”prind” încă un mandat, în rang de secretar de stat, cu mașină la scară.

Articol apărut și în revista 22


08 aprilie 2014

Marți, 8 aprilie 2014, AZIR, Asociația Ziariștilor Independenți din România, a organizat întâlnirea cu tema „Asociațiile de tineri din societatea civilă românească. Idei, acțiune, eficiență”. Au fost prezente mai multe asociații, printre care amintim: ARCEN, ProVita, Liga Studenților Români din Străinătate, Ortodoxia Tinerilor, POD, reunind studenți, absolvenți, masteranzi, doctoranzi, doctori în diverse domenii. Gazda evenimentului a fostClubul Memoria din cadrul Muzeului Memorialul Sighet la București, reprezentat, printre alții, de dr. Ioana Boca și dr. Nicolae Drăgușin.

Scopul organizării acestei întâlniri a fost înlesnirea dialogului între asociațiilor participante, cunoașterea preocupărilor fiecăreia în spațiul civic și întâlnirea într-un spațiu comun de acțiune.

În prima parte a reuniunii, Ana Blandiana și Romulus Rusan – cele două mari personalități, scriitori de al căror nume se leagă o realizare excepțională, recunoscută la nivel mondial: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighet – au făcut cunoscute participanților câteva repere ale Muzeului Memorialul Sighet la București, pledând pentru cunoașterea istoriei românești din deceniile comuniste. Alături de ei s-a aflat Mircea Carp, cunoscutul jurnalist român de la posturile de radio „Vocea Americii” și „Europa Liberă”, care le-a împărtășit tinerilor momente revelatoare din activitatea lui profesională.

A doua parte a întâlnirii s-a deschis cu primiri de noi membri în AZIR. Teodora Stanciu a prezentat, pe scurt, pe noul membru al Asociației: Adrian Sturdza, redactor-șef la publicația cu difuzare internațională „EpochTimes”. Noul coleg a vorbit succint și substanțial despre activitatea lui de jurnalist și despre proiectele pe care le-a propus AZIR-ului.

Cel mai amplu spațiu al serii desfășurate la Clubul Memoria a fost alocat dialogului dintre președinții asociațiilor de tineri invitate: Edmond Niculușcă, Alexandra Nadane,  Eugen Jercan, Eduard Dumitrache, Ioana Marica, Mihail Bostan, Marius Fleican, Cătălin Teodor Dogaru și colegii lor de asociație. Au aflat și au schimbat idei, și-au împărtășit izbânzi și căutări pentru a răspunde la întrebări precum: „Care este condiția tânărului în societatea românească actuală? Cât de puternici sunt tineri astăzi? Cum pot fi credibili și eficienți în acțiunile lor civice?”. S-au antrenat, în acest dialog foarte fertil, membri ai AZIR precum Doina Jela, Teodora Stanciu, Marina Dumitrescu, Ioana Diaconescu, Florin Eșanu, Oana Georgiana Enăchescu.

În picioare, Ana Blandiana vorbind tinerilor. În fundal: Marina Dumitrescu, Oana Enăchescu, Adrian Sturdza.

În dreapta, Ana Blandiana. În primul rând, Marius Fleican și Ioana Marica. Rândul doi: Nicolae Drăgușin, Laura Ilica, Doina Jela, Marina Dumitrescu. Rîndul trei: Ciprian Alecsa, Eugen Jercan. În fundal: Mihail Bostan.

Aspect din sală.

Lângă Ana Blandiana se află Mircea Carp și Teodora Stanciu.

Mircea Carp, Ana Blandiana și Gabriela Carp.

Romulus Rusan, prezentând Clubul Memoria.

De la stînga la dreapta: Gabriela Carp, Ioana Diaconescu, Teodora Stanciu, Edmond Niculușcă.

Teodora Stanciu în mijlocul tinerilor.


Ioana Diaconescu

Laura Ilica

Doina Jela

Teodora Stanciu, alături de Mircea Carp, Ana Blandiana, Romulus Rusan, vorbind tinerilor.

Adrian Sturdza


Doina Jela


În picioare Edmond Niculușcă, așezat: Cătălin Teodor Dogaru.

Edmond Niculușcă - ARCEN, vorbind celolârlalți tineri.

Alexandra Nadane - ProVita

Ioana Marica

Cătălin-Teodor Dogaru

Eugen Jercan

Ioana Boca, Gabriela Carp, Mircea Carp

FOTOREPORTAJ: FLORIN EȘANU și OANA-GEORGIANA ENĂCHESCU

02 aprilie 2014

În ziua de 25 martie 2014,la sediul Bibliotecii Naționale a României, din Bd. Unirii nr 22, AZIR - secția română AEJ - a organizat o întâlnire cu scriitoarea Ana Blandiana, întemeietoarea Alianței Civice, fondatoarea Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, în prezența unui foarte numeros public tânăr, care a dialogat, vreme de trei ore, cu distinsa invitată, punându-i întrebări de un mare interes, referitoare la actualitatea în România și în lume și pe teme precum: identitate și globalizare, proiect personal, proiect civic și comunitar în Europa de azi, implicare și activism etc.

Teodora Stanciu, Ana Blandiana, Tania Radu, Laura Ilica și Doina Jela, înainte de începerea evenimentului.

02

Ioana Diaconescu, arătând afișul întâlnirii

03

Nicolae Noica - Ministrul Lucrărilor Publice între 1996-2000, Elena Târziman -Director Biblioteca Națională a României, Andrei Dimitriu - Director General, Filarmonica „Geroge Enescu”, Alexandru Gussi - politolog, asistent univeristar

Imagini din sală

Ana Blandiana, la întâlnirea din 25 martie, de ziua ei de naștere

Sorin Lavric, Ana Blandiana, Tania Radu, Romulus Rusan

Teodora Stanciu, Sorin Lavric, Ana Blandiana

08

Tânăra prozatoare Andreea Nanu, Teodora Stanciu și Ana Blandiana

Marius Fleican, oferindu-i un coș cu flori Anei Blandiana

Ana Blandiana și Oana-Georgiana Enăchescu

Reportaj fotografic: FLORIN EȘANU


`Soluția combinată`: TVR înghițită de SRR

de Brindusa Armanca

Circulă în piața media și pe coridoarele puterii vestea că TVR s-ar putea uni cu radioul public. O posibilă soluție la gravele probleme financiare ale televiziunii, datorate unui management rău, dar niciodată sancționat, de-a lungul anilor.

Deși vorbește despre „modelul BBC“ ca des­pre cartea sa de căpătâi într-ale televiziunii, Stelian Tănase face vizite politicienilor care au pus căpăstru mediilor publice, tratându-le de 20 de ani ca pe niște metrese de șanț și tolerând ges­tio­narea cel puțin defectuoasă, dacă nu și frauduloasă, a bu­getului. Actualul șef interimar alTVR nu face un secret din faptul că soarta televiziunii pu­blice este la mâna lui Vic­tor Ponta, ceea ce este un precedent interesant: se in­ten­ționează modificarea Legii 41/1994 de organizare și func­ționare a TVR și SRR prin ordonanță de ur­gență, pentru intrarea în insolvență a ins­ti­tuției și cine mai știe pentru ce altceva. Fiindcă puzderia de OUG, cu care Guvernul Pon­ta doboară orice record, bate totodată și recorduri ale netransparenței. Tot cu mâna în­tinsă la stat, și Claudiu Săftoiu, îndatorând TVR pe 7 ani cu încă 10 milioane de euro, pe lângă cele aproape 150 de milioane pierderi acumulate. A dat afară oameni, și-a făcut numărul de prostii manageriale, a majorat sa­lariile clientelei în penultima sa zi de PDG și s-a cărat. Netulburat și nepedepsit. Nici Con­s­i­liile de Administrație, alcătuite pe criterii po­litice din mereu aceiași oameni de-a lungul a 2-3 mandate, n-au fost trase la răspundere. Dimpotrivă: pentru prestațiile sale de un am­plu penibil, părintele oii „Pu­fulica“, Cristian Nițulescu, a încasat anul trecut 125.000 de lei în calitate de șef și mem­bru în Consiliul de Ad­ministrație. 2.500 euro pe lună în România e un venit frumușel. Incompetența este bine plătită în mediile publice, fiindcă nici la radioul public ierarhiile valorice profesionale nu stau altfel. Neputincioși, plătitorii de taxe n-au altă soluție decât să ur­meze îndemnul lui Nițulescu de pe TVR 3: „De fiecare dată când avem probleme sau ne ener­văm, o mângâiem pe cap (pe Pufulica) să ne calmăm!“.

Deși pare un calcul pragmatic, de unificare pentru eficiență a două instituții publice, un­de SRR a încheiat cu ceva profit (în 4 aprilie 2013, pe site-ul SRR apărea 9.225 lei profit net distribuit salariaților și 62.970 lei profit ținut rezervă), iar TVR e pe minus, „soluția com­binată“ trebuie analizată rezervat. O pri­vire în curtea vecină nu strică. Ungaria a modificat de la 1 ianuarie 2011 Legea presei, punând întreaga presă sub aceeași pălărie, Autoritatea Națională pentru Media și Co­mu­nicare în Masă, numită politic. Mediile publice – radio, TV și Agenția Națională de Ştiri – au fost comasate, după reduceri de personal de 40%, fiind dirijate de MTVA, o structură care decide integral conținutul și întregul proces de producție. Astfel, controlul editorial a de­venit absolut, în ciuda protestelor de stradă ale jurnaliștilor maghiari și a rezoluțiilor Co­misiei Europene și ale PE. La concedierile în masă au plecat mulți jurnaliști considerați incomozi. Nici la unguri n-au plecat, cum nici la restructurările lui Săftoiu, pilele politice, ne­vestele, amantele. În trei ani, s-a ajuns la o uniformizare a informației care este identică pe toate canalele publice și corespunde ce­rințelor politice ale FIDESZ: „Același jurnalist face radio, TV și știre de agenție, depro­fe­sionalizarea e vizibilă, iar telespectatorul nu primește nimic nou. Te uiți la știrea de peMTV sau o asculți la radio Kossuth și ești liber 3 zile“, ne declara nu de mult jurnalistul Pe­tru Câmpian, fost redactor la Radio Szeged. Dar, dincolo de aspectele care privesc liber­tatea presei, mai sunt și afacerile, pentru ca­re politicienii sunt în stare de orice: „Sus­pectez că această comasare, pe lângă scopul de a subordona complet mass-media publice, are și un substrat comercial, și anume vân­zarea clădirilor situate central, foarte va­lo­roase, care ar aduce guvernului foloase sub­stanțiale“, opina în 2011 László Cselényi, fost președinte la Duna TV. Cum Victor Ponta pare să îl „plagieze“ pe tizul Viktor Orbán (că pe Viktor Ianukovici l-a ratat) în tot felul de măsuri, poate e și asta o idee.

Pe mâna cui ar încăpea TVR, dacă s-ar produce comasarea, totuși puțin probabilă în acest moment, când vin alegerile? Pe mâna președintelui pus de PSD la radio, Ovidiu Miculescu, omul de în­credere cu profil tipic: conform documentelor date în vileag de Adr­i­an Moise de la Sindicatul Unit al Salariaților Radio-România, Ovidiu Mi­culescu a semnat în 1987 un angajament de turnător cu Se­curitatea sub numele de cod „Adrian“. Iar mai recent, Agenția Națională de Integritate a confirmat elemente de incom­patibilitate cer­cetate în Dosarul 7593/S/II/2013. Pe Adrian Moise l-a costat locul de muncă în radio și un șir de procese. Ovidiu Mi­culescu a rămas „infailibil, inamovibil, im­pe­netrabil... și de neclintit“, cum scria Andrei Pleșu. Până când me­diile publice vor rămâne la cheremul po­liticienilor, așa va fi. //


 


Modele, nu lichele!

Brîndușa Armanca

„Am senzația că nimeni nu mai respectă pe nimeni. Există alte tipuri de relații: există teamă, există iritare, există invidie, există injurie, dușmănie …dar respectul pur și simplu pentru prestația de-o viață a cuiva, pentru experiența cuiva, pentru prestigiul cuiva e o virtute care dispare. Ba mai mult, e culpabilizată. Noțiunea de «prestigiu» a ajuns să fie neonorabilă. A avea prestigiu înseamnă a fi, din principiu, suspect”, asta afirma Andrei Pleșu într-un interviu pe care mi l-a dat în 2006, republicat în volumul recent Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări și răspunsuri. Pentru omul de cultură nu rămâne un mister de ce a fost atacat de comandoul infam al Antenei 3, Gâdea-Ciuvică-Ursu-Tudor: trebuia desființat pentru că se exprimă public ca o voce critică de anvergură, are operă, autoritate morală și se bucură de prestigiu. Deci, e suspect, dacă nu chiar periculos. Într-un interval de două luni, jurnaliști și intelectuali au luat poziție în mod repetat împotriva poluării morale  produse în spațiul mediatic de Antenele aflate sub comanda turnătorului Voiculescu. Din păcate, tinerii capabili să stea luni de zile în stradă pentru a bloca Roșia Montană, nu sunt interesați de fenomenele de poluare morală, la fel de toxice. La finele lui ianuarie 600 de jurnaliști au semnat un protest împotriva linșajului la care au fost supuși câțiva dintre ei, în martie acțiunea celor câteva mii de semnatari online și a celor câteva sute de oameni prezenți duminică în piață cu o carte în mână, la chemarea revistei „22” și a GDS. Îndemnul lui Mihai Neamțu „Deschideți cărțile, închideți antenele!” a avut darul de a produce confuzie și de a da lătrăilor anteniști un pretext de autovictimizare. În acest răstimp, CNA, autoritatea investită prin lege să sancționeze derapajele și să facă respirabil audiovizualul românesc, moșmondește decizii ambigue care protejează vinovații.

Ce scop are „terorismul mediatic” practicat de Voiculescu? Discreditare, intimidare, intoxicare, mutilare a jurnalismului, toate cu țintă politică și profit implicit. „Trei au fost dimensiunile esențiale ale experimentului comunist: distrugerea valorilor, distrugerea memoriei și distrugerea libertății”, le reamintește profesorul Tismăneanu celor care au uitat, adăugând că „Antena 3 a devenit megafonul celor mai obscurantiste și nocive forțe din societatea românească. Este urmașa “Săptămânii” barbiste, huliganica revistă susținută fățiș de Securitate și a “României Mari” în cea mai sordidă fază acestei publicații. Acționează cu biciul verbal asemeni hingherilor ideologici ai ceaușismului”. Execuțiile publice efectuate de anteniști sunt un atentat permanent la libertatea de exprimare, la critică onestă, la opinie. Ele inhibă și reduc la tăcere.

Ce e de făcut? Nimeni nu este atât de naiv încât să creadă că protestele, mitingul și listele de semnături îi vor face pe anteniști să devină decenți. Mișcarea de stradă este un exercițiu de solidaritate necesar pentru a da semn că există apărători ai unor principii, că democrația și libertatea înseamnă responsabilitate, reguli de conviețuire, legi. Dar mai departe, pentru a fixa limitele, trebuie apelat la justiție. Codul civil adoptat în 2011 formulează la art. 72 Dreptul la demnitate care interzice ”orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane”, la art. 73 Dreptul la propria imagine, la art. 252 Ocrotirea personalității umane, iar la rt.74 sunt precizate în detaliu interdicții exprese în cazuri de atingere adusă vieții private. La dezbaterile pentru modificarea Codului civil, presa a semnalat că unele articole limitează libertatea presei, dar, pe de altă parte, restricțiile ar putea normaliza întrucâtva exercitarea profesiei de jurnalist. Reincriminate prin efectul Deciziei 206/2013 a Curții Constituționale, insulta și calomnia înscrise la art. 205 și 205, pot fi subiect de plângeri penale pentru cei afectați de campaniile degradante ale Antenelor. Pedepse drastice sunt prevăzute și pentru comunicarea de informații false, șantaj, presiuni asupra justiției, infracțiuni cunoscute mercenarilor lui Felix. Nu este confortabil să te adresezi instanței, dar este igienic. Și e musai.

Pe unele pancarte aduse duminică la ”statui” în Piața Universității, scria ”Repere, nu lichele!”. ”Apelul către lichele” al lui Gabriel Liiceanu rămâne valabil la un sfert de veac de la revoluția din decembrie 1989. Pe același model, Dragoș Ghițulete lansa nu de mult un apel cu sens schimbat, către intelectualii datori să împiedice ofensiva lichelelor de rit nou grăbite să croiască o Românie hidoasă: „Așadar, domnilor. Apăreți la televiziune. Scrieți în ziare. Ridicați glasul. Lăsați cuvintele să spună ceea ce spun. Folosiți aceste cuvinte, «demnitate», «libertate», «conștiință», «dreptate», «popor» pentru că sunteți în măsură să faceți asta. Nu lăsați o șleahtă de corupți și penali să asasineze aceste cuvinte. Nu renunțați la luptă, pentru că nu ați făcut nimic rău. Doar ați fost, și sunteți, scârbiți de neputința asta care nu ne lasă să ne despărțim de trecut. Să nu vă fie frică, mai mult decât linșaj mediatic și scuipat pe stradă, nu cred că se poate întâmpla. E greu, dar dacă veți da curs acestei chemări, veți putea scoate România din hăul în care se duce. Și cei care vor veni după noi, vă vor iubi”. Exact asta a făcut Andrei Pleșu.

Articol apărut și în revista 22.

Comunicat de presă

06.05.2014

Comunicat de presă AZIR

Asociația Ziariștilor Independenți din România (AZIR), secția română a Association of European Journalists (AEJ), a organizat luni, 5 mai 2014, la Biblioteca Națională a României, cu ocazia Zilei Mondiale a Libertății Presei, dezbaterea “Libertatea presei. Care presă? Care libertate”. Evenimentul a fost moderat de Teodora Stanciu și Stelian Negrea,  președintele, respectiv, secretarul AZIR și s-a bucurat de prezența unor jurnaliști, personalități marcante ale culturii românești, studenți la Facultatea de Jurnalism,  profesori de jurnalism.

Dan Grigore - în calitatea sa de fost membru al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), Gelu Trandafir - un alt fost membru al CNA, actual membru FreedomHouse, Radu Carp - profesor la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București, Antonio Momoc - profesor de jurnalism la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Livius Ciocârlie - critic literar, Sorin Alexandrescu - profesor la Centrul de Excelență în Studierea Imaginii de la Universitatea din București, scriitoarea Ana Blandiana - președintele Fundației Academia Civică, Romulus Rusan - directorul Centrului Internațional de Studii Asupra Comunismului, Tania Radu - jurnalistă „Europa Liberă”, Mihaela Danga - Centrul de Jurnalism Independent, Sorin Lavric - jurnalist cultural, Petre Guran - istoric, Ioana Boca - director executiv Academia Civică,  Petrișor Obae și Carmen Andronache de la „paginademedia.ro”, Andrei Moisoiu și Loredana Baciu de la „DC News”, Dan Petre Popa - jurnalist freelancer, Mariana Bucovanu - economist, Mugur Popovici – Ministerul Economiei, Adrian Valentin Moise - Sindicatul unit al Salariaților din Radio România, Daniela Mănuță – Radio România Actualități, Geanina Vatcovici, Corina Preoteasa, Mihai Alexandru Cătălin, Anca Arambașu și Evelina Albici - studenți la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Florentin Streche - bibliotecar Biblioteca Națională a României au fost doar câțiva dintre cei peste 70 de participanți, alături de membri ai AZIR, printre care Doina Jela, Cătălin Teodor Dogaru; Florin Eșanu, Adrian Sturdza, Laura Ilica, Oana-Georgiana Enăchescu.

Cei care au intervenit în dezbatere și-au exprimat nemulțumirea față de modul cum arată peisajul mass-media actual, dominat de televiziuni care nu respectă codul deontologic al jurnalistului și care sunt deținute de câțiva moguli media, folosindu-le în interes propriu și nu în interes public. “Cineva îmi spunea că, atunci când răul este greu de observat, el este remediabil, iar când este ușor de observat, nu mai poate fi reparat. Cam în această situație se află audio-vizualul românesc. Am fost 12 ani membru al CNA și am încercat să duc această bătălie (…) Pe lângă prezența prevalentă a opiniei și interpretării în dauna informației, pe care o observăm și la televiziunile occidentale, noi am adăugat, mioritic, furajarea intelectuală pentru mase, întrucât sunt mulți care doresc lucrul acesta, vor să știe ce e bine sa spună, ce e de bon ton să spună”, a afirmat Dan Grigore.

Cătălin-Teodor Dogaru a lansat întrebarea dacă presa mai servește interesul public. Doina Jela a făcut o distincție esențială între interesul public și interesul publicului: media a uitat să fie de interes public, exploatând interesul de moment al publicului, indus tot de ea, de această media, care îl manipulează într-o direcție sau alta.

Profesorul de jurnalism Antonio Momoc  a susținut că există din ce în ce mai multă presă alternativă în piața media autohtonă dominată de televiziuni. “Avem un număr din ce în ce mai mare de jurnaliști plecați din marile trusturi media care formează presa alternativă cu surse de finanțare fie din donații, fie de la diverse ONG-uri. Acești jurnaliști nu fac această meserie pentru bani, cât pentru a servi interesul public. Și aici vine întrebarea: care presă tradițională mai servește interesul public?”.

“Când am auzit titlul acestei dezbateri, am avut sentimentul că trăiesc o cădere în timp, în anii '90, când se punea problema ca, o dată cu căderea regimului comunist, și presa și informația vor fi complet libere (…). Acest pesimism nu este specific doar nouă românilor, ci este prezent și în Vest, problema esențială fiind că televiziunea nu se uită la realitate, ci se uită la celelalte televiziuni. Dacă tragem concluzia că la noi e ca la ceilalți, noi ce vrem? Vrem o presă liberă? Avem. Vrem o presă care să spună tot ce vrea? Avem. Atunci ce ne nemulțumește? Eu cred ca ne lipsește o cauză pentru care să luptăm și nu libertatea, și nici informația”, a fost perspectiva intervenției profesorului Sorin Alexandrescu.

Profesorul de științe politice, Radu Carp, a pus în dezbatere rolul important al mass-media în formarea tinerei generații: “Pentru tânăra generație, interesată de a deveni, de exemplu, politolog (și nu analist politic, așa cum sunt prezentați invitații la dezbaterile televizate), modelul este, de fapt, un amalgam de om politic și jurnalist. Ei doresc acest lucru pentru că așa îl găsesc în mass-media, și aici e responsabilitatea presei: Ce modele prezentăm pentru tinerii de astăzi, în așa fel încât ei să se poată orienta în mod clar către o profesie”.

Alte intervenții - Laura Ilica, Adrian Sturdza, Mariana Bucovanu, Dan Petre Popa – s-au referit la jurnalismul independent de investigații, din păcate neretribuit; bloguri și bloggeri, din păcate neașezate.

Tinerii participanți la dialog au demonstrat că avem presă, avem libertate de exprimare, dar trebuie să o înțelegem pe aceasta din urmă nu numai ca un drept, ci, mai ales, ca pe o responsabilitate a jurnalistului față de publicul consumator de presă.


Una dintre concluziile acestei ample dezbateri a fost aceea că jurnalismul înseamnă o luptă permanentă pentru slujirea interesului public, iar instituția CNA-ului are datoria de a observa orice depășire a limitei în actul jurnalistic, acționând în consecință, cu aceeași măsură pentru toate instituțiile media.

Stelian Negrea

Secretar AZIR

More Articles...

  1. 27 aprilie
  2. 5 mai 2014