AZIR

Asociatia Ziaristilor Independenti din Romania

Clubul Memoria

Marți, 8 aprilie 2014, AZIR, Asociația Ziariștilor Independenți din România, a organizat întâlnirea cu tema „Asociațiile de tineri din societatea civilă românească. Idei, acțiune, eficiență”. Au fost prezente mai multe asociații, printre care amintim: ARCEN, ProVita, Liga Studenților Români din Străinătate, Ortodoxia Tinerilor, POD, reunind studenți, absolvenți, masteranzi, doctoranzi, doctori în diverse domenii. Gazda evenimentului a fost Clubul Memoria din cadrul Muzeului Memorialul Sighet la București, reprezentat, printre alții, de dr. Ioana Boca și dr. Nicolae Drăgușin.

Scopul organizării acestei întâlniri a fost înlesnirea dialogului între asociațiilor participante, cunoașterea preocupărilor fiecăreia în spațiul civic și întâlnirea într-un spațiu comun de acțiune.

În prima parte a reuniunii, Ana Blandiana și Romulus Rusan – cele două mari personalități, scriitori de al căror nume se leagă o realizare excepțională, recunoscută la nivel mondial: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighet – au făcut cunoscute participanților câteva repere ale Muzeului Memorialul Sighet la București, pledând pentru cunoașterea istoriei românești din deceniile comuniste. Alături de ei s-a aflat Mircea Carp, cunoscutul jurnalist român de la posturile de radio „Vocea Americii” și „Europa Liberă”, care le-a împărtășit tinerilor momente revelatoare din activitatea lui profesională.

A doua parte a întâlnirii s-a deschis cu primiri de noi membri în AZIR. Teodora Stanciu a prezentat, pe scurt, pe noul membru al Asociației: Adrian Sturdza, redactor-șef la publicația cu difuzare internațională „EpochTimes”. Noul coleg a vorbit succint și substanțial despre activitatea lui de jurnalist și despre proiectele pe care le-a propus AZIR-ului.

Cel mai amplu spațiu al serii desfășurate la Clubul Memoria a fost alocat dialogului dintre președinții asociațiilor de tineri invitate: Edmond Niculușcă, Alexandra Nadane,  Eugen Jercan, Eduard Dumitrache, Ioana Marica, Mihail Bostan, Marius Fleican, Cătălin Teodor Dogaru și colegii lor de asociație. Au aflat și au schimbat idei, și-au împărtășit izbânzi și căutări pentru a răspunde la întrebări precum: „Care este condiția tânărului în societatea românească actuală? Cât de puternici sunt tineri astăzi? Cum pot fi credibili și eficienți în acțiunile lor civice?”. S-au antrenat, în acest dialog foarte fertil, membri ai AZIR precum Doina Jela, Teodora Stanciu, Marina Dumitrescu, Ioana Diaconescu, Florin Eșanu, Oana Georgiana Enăchescu.

În picioare, Ana Blandiana vorbind tinerilor. În fundal: Marina Dumitrescu, Oana Enăchescu, Adrian Sturdza.

În dreapta, Ana Blandiana. În primul rând, Marius Fleican și Ioana Marica. Rândul doi: Nicolae Drăgușin, Laura Ilica, Doina Jela, Marina Dumitrescu. Rîndul trei: Ciprian Alecsa, Eugen Jercan. În fundal: Mihail Bostan.

Aspect din sală.

Lângă Ana Blandiana se află Mircea Carp și Teodora Stanciu.

Mircea Carp, Ana Blandiana și Mihaela Carp.

Romulus Rusan, prezentând Clubul Memoria.

De la stînga la dreapta: Mihaela Carp, Ioana Diaconescu, Teodora Stanciu, Edmond Niculușcă.

Teodora Stanciu în mijlocul tinerilor.


Ioana Diaconescu

Laura Ilica

Doina Jela

Teodora Stanciu, alături de Mircea Carp, Ana Blandiana, Romulus Rusan, vorbind tinerilor.

Adrian Sturdza


Doina Jela


În picioare Edmond Niculușcă, așezat: Cătălin Teodor Dogaru.

Edmond Niculușcă - ARCEN, vorbind celolârlalți tineri.

Alexandra Nadane - ProVita

Ioana Marica

Cătălin-Teodor Dogaru

Eugen Jercan

Ioana Boca, Mihaela Carp, Mircea Carp

 

 

 

 

 

 

 

 




25 martie 2014

În ziua de 25 martie 2014,la sediul Bibliotecii Naționale a României, din Bd. Unirii nr 22, AZIR - secția română AEJ - a organizat o întâlnire cu scriitoarea Ana Blandiana, întemeietoarea Alianței Civice, fondatoarea Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, în prezența unui foarte numeros public tânăr, care a dialogat, vreme de trei ore, cu distinsa invitată, punându-i întrebări de un mare interes, referitoare la actualitatea în România și în lume și pe teme precum: identitate și globalizare, proiect personal, proiect civic și comunitar în Europa de azi, implicare și activism etc.

Teodora Stanciu, Ana Blandiana, Tania Radu, Laura Ilica și Doina Jela, înainte de începerea evenimentului.

02

Ioana Diaconescu, arătând afișul întâlnirii

03

Nicolae Noica - Ministrul Lucrărilor Publice între 1996-2000, Elena Târziman -Director Biblioteca Națională a României, Andrei Dimitriu - Director General, Filarmonica „Geroge Enescu”, Alexandru Gussi - politolog, asistent univeristar

Imagini din sală

Ana Blandiana, la întâlnirea din 25 martie, de ziua ei de naștere

Sorin Lavric, Ana Blandiana, Tania Radu, Romulus Rusan

Teodora Stanciu, Sorin Lavric, Ana Blandiana

08

Tânăra prozatoare Andreea Nanu, Teodora Stanciu și Ana Blandiana

Marius Fleican, oferindu-i un coș cu flori Anei Blandiana

Ana Blandiana și Oana-Georgiana Enăchescu

Reportaj fotografic: FLORIN EȘANU

Actualitate

SCRISOARE DESCHISĂ

Către

- Birourile Permanente ale Senatului și Camerei Deputaților din Parlamentul României

- Comisiile pentru Cultură, Arte, Mijloace de informare în masă ale Camerei Deputaților și Senatului României

- Comisiile pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții ale Camerei Deputaților și Senatului României

- Comisiile Juridica ale Camerei Deputaților și Senatului României

În atenția tuturor membrilor Parlamentului României și Parlamentului European

Stimați membri ai Parlamentului,

Asociația Ziariștilor Independenți din România (AZIR), secția română a Asociației Jurnaliștilor Europeni (AEJ) cu sediul la Bruxelles, vă solicită:

  1. Respingerea candidaturii domnului Ovidiu Miculescu pentru un nou mandat de membru al Consiliului de Administrație al SRR
  2. Reluarea procedurii de alegere a reprezentanților salariaților în CA al SRR,
  3. Constituirea unei Comisii Parlamentare de control a activității SRR pentru perioada 2012-până în prezent.

Solicitarea AZIR se întemeiază pe următoarele fapte:

1. În data de 17 octombrie 2013, ANI a emis adresa nr. 46215/G/II/17.10.2013, prin care arata că, în perioada iunie 2010 - iulie 2012, dl. Ovidiu Miculescu a deținut  în același timp, funcția de membru al CA al SRR cât și pe cea de manager la Societatea Națională de Radiocomunicații, „fiind identificate elemente privind nerespectarea regimului juridic al incompatibilităților, în sensul nerespectării art. 84 alin.(1) lit. f) din Legea nr. 161/2003...” (se precizează în rezoluția respectivă). În urma solicitării dlui. Ovidiu Miculescu, de anulare a actului administrativ emis de ANI, la data de 23 aprilie 2014, Curtea de Apel a respins acțiunea lui ca nefondată. Ovidiu Miculescu este, prin urmare, incompatibil.

2. Pe site-ul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), s-a dezvăluit că dl. Ovidiu Miculescu a semnat un angajament cu fosta Securitate, în data de 27.03.1987, sub numele de cod „Adrian”, având ca misiune „apărarea contrainformativă a persoanelor care fac parte din grupul de presă ce participă la activități protocolare.” Cu alte cuvinte, Dl. Ovidiu Miculescu ar fi trebuit să-i toarne chiar pe ziariști.

3. La 17 septembrie 2014, ANI a emis actul nr. 35685/G/II/17.09.2014 prin care demonstrează că, în perioada august-decembrie 2012, dl. Ovidiu Miculescu, în calitate de Președinte-Director General al SRR, s-a aflat în conflict de interese într-un proiect finanțat cu fonduri europene POSDRU/62/2.3/S/31209, fiind identificate elemente privind nerespectarea regimului juridic al conflictului de interese, în sensul nerespectării art. 70 și art. 72 coroborate cu art. 99 alin.(1) lit. k) din Legea nr. 161/2003”.

4. Abuz în serviciu și comportament inadmisibil și ilegal față de un sindicat din SRR și de președintele acestuia, Adrian Valentin Moise, concediat tocmai pentru că apăra drepturile jurnaliștilor din SRR, opunându-se unor decizii despotice ale PDG al SRR, dl. Ovidiu Miculescu.

Sunt doar câteva dintre motivele pentru care dl. Ovidiu Miculescu nu este apt să ocupe această funcție.

Secretar AZIR

Stelian Negrea


5 nov 2014 ARTICOL PRELUAT DE PE BLOGUL ADEVARUL, NEWS-ACTUALITATE

Dosarul disidentului Gheorghe Ursu. Șeful Securității cerea mai multe măsuri represive: „Instaurați ordinea și exigența în întreaga activitate“ Iulia Roșu

 

„Documente din Dosarul D120 Artă-Cultură – 12 volume - ACNSAS confirmă, încă din ziua morții lui Gheorghe Ursu, intenția ucigașilor lui de a-și ascunde fapta: se invocă, în fals, peritonita, urmată de septicemie și în final, decesul «în urma operației»“, spune poeta Ioana Diaconescu, cea care nu a încetat să cerceteze cazul disidentului Gheorghe Ursu, ucis la ordinul Securității.

„Protejarea înfăptuitorului crimei este limpede încă de la început. Dar personificarea răului -  generalul Iulian Vlad, șeful Securității, își arăta intenția lugubră în ceea ce-i privea pe oamenii de artă și cultură încă din 1982. Generalul cerea deja „[...]un caracter mult mai ofensiv de cunoaștere, realizându-se un volum însemnat de intervenții preventive“ (fila 203, volumul 2). Termenii „ofensiv” și „intervenții preventive” anunțau orori. Se luau măsuri de „cunoaștere” și „prevenire a unor acțiuni sau fenomene”. Se cerea „îmbunătățirea conlucrării cu factorii responsabili din domeniul creației literare”, iar aceștia trebuiau să „contracareze” și să „neutralizeze” etc.“, explică Ioana Diaconescu pentru „Adevărul“.

Prea blând cu oamenii de cultură

Autoarea volumului „Scriitori în arhivele CNSAS“, editat de Fundația Academia Civică, Ioana Diaconescu, continuă să povestească despre ordinele date de generalul Iulian Vlad unui subaltern pentru a înăspri măsurile împotriva celor asemeni lui Gheorghe Ursu:

„În raportul său din 13 mai 1985, același Iulian Vlad se adresa unui subaltern care nu lua suficiente măsuri represive împotriva oamenilor de cultură:

„[…] În ceea ce privește munca în problemă („artă-cultură” – n.m. I.D.) supusă analizei, organizați mai temeinic controlul executării sarcinilor. Instaurați ordinea și exigența în întreaga activitate. Asigurați competență și profesionalitate (sic!) în munca fiecărui lucrător în problemă. Preocupați-vă stăruitor de finalitatea cazurilor și acțiunilor lucrate de direcție sau luate în control. Lămuriți în profunzime și deplin cazurile mari[…]“( volumul 6, fila 219).

Raportul falselor cauze ale morții lui Ursu

Ioana Diaconescu încheie: „Rapoartele Securității nu contenesc nici după moartea dizidentului. Concludent în privința falsului în acte publice (cum numesc eu rapoartele Securității în cazul „penalilor”) este raportul falselor cauze ale condamnării și morții lui Gheorghe Ursu, din 4 iunie 1988 ( fila 336 a volumului 7, dosarul D 120):

„[…] Susnumitul a fost în atenția Direcției II fiind cunoscut cu manifestări dușmănoase. Sub acoperirea organelor de miliție i s-a făcut o percheziție, prilej cu care s-a ridicat un caiet în care erau consemnate adnotări cu caracter ostil regimului nostru, discuții purtate cu unii oameni de artă și cultură[…] și o sumă de dolari deținută ilegal (17 dolari – n.m. I.D.), motiv pentru care, la 21.09.1985 a fost arestat./ Procuratura sectorului 6 București, la data de 16.11.1985 a început urmărirea penală pentru operațiuni interzise cu mijloace de plată străine. Îmbolnăvindu-se în arestul Miliției, la data de 17.11.1985 a decedat în timpul unei intervenții chirurgicale […]”.

Ioana Diaconescu este poetă, prozatoare și traducătoare. În ultimii 13 ani a cercetat dosare din arhivele fostei Securități pentru a dezvălui adevărul despre torturarea și batjocorirea elitei intelectuale românești, în perioada comunistă. În volumul „Scriitori în arhivele CNSAS“ autoarea a povestit despre experiențele îngrozitoare cu Securitatea ale unor intelectuali precum Mircea Vulcănescu, Alexandru Ivasiuc, Petre Țuțea, Lucian Blaga, Mircea Eliade și alții. Ioana Diaconescu încearcă să aducă lumină și în cazul disidentului Gheorghe Ursu.

Andrei Ursu, în greva foamei

Fiul disidentului Gheorghe Ursu a intrat, în data de 21 octombrie, în greva foamei, în semn de protest față de faptul că dosarul privind moartea tatălui său nu este redeschis, iar ofițerul de la Securitate care a coordonat ancheta ce l-a vizat pe acesta nu este pus sub acuzare.

Inginerul Gheorghe Ursu a fost ucis la 17 noiembrie 1985, în arestul Rahova, din București. Disidentul fusese urmărit de Securitate încă din anii 70, când trimisese scrisori la postul de radio „Europa Liberă”, în care denunța politica criminală și cultul personalității dictatorului Nicolae Ceaușescu. În decembrie 1984, Securitatea i-a confiscat jurnalul personal, document nerestituit familiei inginerului nici până în prezent.

Anchetat atât de torționarii Miliției, cât și de cei ai Securității, Gheorghe Ursu a fost ucis de un deținut de drept comun, Marian Clită. Cercetările ulterioare au arătat că acesta a primit ordin de la șefi ai Securității pentru a-l extermina pe disident. În 1996, Marian Clită a fost găsit vinovat pentru omor și condamnat la 20 de ani de închisoare. El a recunoscut că nu a făcut decât să îndeplinească ordinele ofițerilor de securitate. Clită nu a făcut decât doi ani de închisoare, beneficiind de un decret de amnistie din 1988, dar și de reducerea pedepsei pentru bună purtare. (Sorin Ghica)

 


25 sept 2014

 

 

AZIR protestează împotriva practicilor de cenzură ale Guvernului României, prin care reporterilor EpochTimes, singura publicație din România care transmite sistematic rapoarte și analize ale situației politice din China, le-a fost interzis, joi, 25.09.2014, accesul în clădirea Guvernului, în timpul vizitei delegației chineze, condusă de vicepremierul Zhang Gaoli. Deși reporterii EpochTimes aveau acreditare la Guvern, Biroul de Presă al Guvernului nu le-a permis intrarea la eveniment.

Unul dintre jurnaliștii căruia i s-a refuzat intrarea la Guvern, Adrian Sturdza, este membru al Asociației Ziariștilor Independenți din România (AZIR), secția română a Association of European Journalists (AEJ). Când reporterii EpochTimes au ajuns la Guvern, înainte de ora 10:00, un membru al Biroului de presă al Guvernului a ieșit afară și i-a informat că, deși știe că EpochTimes are acreditări permanente la Guvern, nu-i poate lăsa să intre, ca urmare a directivelor date de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice” spune Adrian Sturdza.

Este pentru a doua oară când EpochTimes România nu este primită la întrevederile cu oficialitățile chineze aflate în vizită în țara noastră.

 


 

10.08.2014

Asociația Ziariștilor Independenți din România (AZIR), membră a Association of European Journalists (AEJ) constată că nu a fost încălcată în nici un fel libertatea de exprimare a jurnaliștilor de la Antena 3 în urma condamnării la 10 de ani de închisoare cu executare pentru spălare de bani a lui Voiculescu Dan și a unui numar de alți 11 inculpați.
AZIR apreciază că jurnaliștii Antena 3 nu se află în nici un pericol de a nu-și mai desfășura activitatea jurnalistică. Considerăm că decizia instanței de judecată de a confisca clădirile, în care Antena 3 și alte instituții media din trustul Intact își desfășoară activitatea, vine ca o necesitate de recuperare a prejudiciului creat în dosarul de corupție de peste 60 de milioane de euro, în care au fost implicați Voiculescu Dan și  alți 11 inculpați, și, sub nicio formă, din cauza vreunui atac la libertatea de exprimare a jurnaliștilor acestui post tv, așa cum s-a invocat în repetate rânduri, în ultimele zile.
„Cazul de corupție al lui Voiculescu Dan și  modul în care acesta este reflectat în mass-media,  mai ales în presa deținută de către acesta, reprezintă un punct de cotitură pentru societatea românească. Vom vedea acum cât de rezistentă este România la manipularea și  minciuna care însoțesc cel mai de notorietate caz de corupție din ultimii ani. În ultimele zile am constatat, în trustul Intact și  mai ales pe postul tv Antena 3, o prezentare lipsită de o minimă obiectivitate, sufocată doar de « argumente » în favoarea exclusivă a patronului lor de presă și  în defavoarea procurorilor DNA și  a judecătorilor din completul de judecată și  extrem de manipulatorie a acestui caz de corupție în urma căruia Voiculescu Dan a fost condamnat la 10 ani de închisoare cu executare pentru spălare de bani. Am rămas uluit în continuare atât de poziția publică exprimată de vedetele și  jurnaliștii simpli ai Antena 3 referitoare la motivele arestării lui Voiculescu Dan cât și  de modul în care au înțeles să prezinte publicului acest dosar de corupție. Este și  mai regretabil faptul că Antena 3 se prezintă drept „Post confiscat”. Există și  riscul ca vedetele și  jurnaliștii simpli ai Antena 3 să confiște ei „libertatea de exprimare”, în dorința de a-l apăra cu orice preț și  prin orice mijloace, dar nicidecum jurnalistice, pe condamnatul la închisoare Voiculescu Dan”, spune Stelian Negrea, secretarul AZIR.
AZIR îndeamnă toți cetățenii României, indiferent de ideologia politică pe care o îmbrățișează, să citească referatul procurorilor DNA (poate fi accesat la adresa de internet http://www.scribd.com/doc/75035548/Rechizitoriu-Voiculescu-watermark-protected și  nu numai), pe baza căruia Dan Voiculescu a primit pedeapsa de 10 ani de închisoare cu executare, după un proces de peste 6 ani de zile și  peste 70 de termene, după ce acesta și-a dat demisia din Parlamentul României de două ori pentru a prelungi termenele de judecată.
AZIR recomandă încă o data jurnaliștilor Antena 3 să prezinte telespectatorilor săi atât referatul procurorilor DNA pe baza căruia Voiculescu Dan a fost condamnat la 10 ani de închisoare cu executare, cât și  minuta judecătorilor Curții de Apel București (CAB), care prezintă sentințele celor 12 inculpați din dosarul Institutului de Chimie Alimentară  (http://www.agerpres.ro/justitie/2014/08/08/sentinta-finala-ica-dan-voiculescu-condamnat-la-10-de-inchisoare-cu-executare-sinteza--19-07-38), dar și  motivele reale pentru care sediul Antena 3 și  alte sedii ale trustului Intact au fost confiscate în urma procesului de corupție al lui Voiculescu Dan (http://www.mediafax.ro/social/sediile-antena-si-grivco-vor-fi-confiscate-prin-decizia-cab-in-dosarul-ica-lista-completa-a-bunurilor-confiscate-de-la-voiculescu-mencinicopschi-si-alti-condamnati-13059513).
AZIR reamintește jurnaliștilor și  vedetelor Antena 3 că sunt obligați să respecte, mai ales în cazul reflectării condamnării la 10 ani de închisoare a propriului patron de presă, codul deontologic al jurnalistului, ale cărui principale prevederi le mai punem încă o dată la dispoziția acestora:
· Jurnalistul trebuie să facă eforturi pentru a prezenta punctele de vedere ale tuturor părților implicate.
· Informația trebuie delimitată clar de opinii.
· Folosirea statutului de jurnalist pentru a obține beneficii personale sau în favoarea unor terțe părți constituie o gravă încălcare a normelor etice și este inacceptabilă.
· Jurnalistul va evita să se afle într-o situație de conflict de interese. Se recomandă separarea activităților editoriale ale jurnalistului de cele politice și economice.
· Jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel.
· Jurnalistul are dreptul de a refuza orice demers jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri. Această libertate derivă din obligația jurnalistului de a informa publicul cu bună credință.
AZIR a înaintat deja către Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) o sesizare privind modul lipsit de imparțialitate și  obiectivitate jurnalistică, dar și  manipulatoriu mincinos în care Antena 3 a prezentat cazul dosarului de corupție al lui Voiculescu Dan și  așteaptă ca CNA să ia măsurile legale care se impun.
AZIR îndeamnă încă o dată și alte organizații, care au în statut apărarea libertății de exprimare sau care se erijează în spațiul public ca apărători ai intereselor mass-media, să ia poziție publică față de modul în care unele instituții media – cum este și cazul Antena 3, la care facem referire – aleg să abordeze unele cazuri de corupție în care sunt implicați chiar patronii respectivelor trusturi media.

05.08.2014

Asociația Ziariștilor Independenți din România (AZIR), membru al Association of European Journalists (AEJ) protestează față de modul extrem de părtinitor și lipsit de imparțialitate și obiectivitate jurnalistică în care Antena 3 și alte instituții media, reunite sub umbrela trustului Intact, au decis să prezinte publicului, în data de 04.08.2014, subiectul audierii, la Curtea de Apel București, a lui Dan Voiculescu și a altor inculpați, din dosarul Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), pentru spălare de bani și prejudicierea bugetului de stat cu 60 de milioane de euro. Dan Voiculescu a fost condamnat la 5 ani de închisoare cu executare, pentru spălare de bani și alte infracțiuni de corupție.

„Am constatat cu regret faptul că, începând cu primele ore ale dimineții și până la talkshow-urile politice din cursul zilei și din timpul serii, jurnaliștii și realizatorii de emisiuni ai Antena 3 și invitații acestora au reflectat, într-un mod extrem de părtinitor, partizan și lipsit de o minimă imparțialitate și obiectivitate jurnalistică, subiectul dosarului de corupție în care este implicat Dan Voiculescu, patronul Antena 3 și a trustului Intact Media Group. Din motive, pe care le putem doar intui, dar pe care le putem proba doar în cazul unora dintre jurnaliștii trustului Intact, am asistat ieri la un galop de sănătate al respectivilor jurnaliști în favoarea propriului mogul media, Dan Voiculescu, acuzat și condamnat, într-o primă instanță, la 5 ani de închisoare cu executare, în acest dosar.

Subiectul dosarului ICA, cât și al celorlalte două dosare de șantaj de presă în care este implicat Dan Voiculescu, ar fi trebuit să fie abordat, urmărindu-se riguros și pas cu pas Codul deontologic al jurnalistului, care le impune ziariștilor echilibru și imparțialitate față de orice subiect, cu atât mai mult unul legat de abordarea unui subiect de corupție în care este implicat însuși patronul respectivului trust de presă”, spune Stelian Negrea, secretarul AZIR.

AZIR va înainta un protest oficial către Antena 3 și alte instituții media deținute de Dan Voiculescu, împreună cu o copie a Codului deontologic al jurnalistului, așa cum a fost el conceput și redactat de Convenția Organizațiilor de Media, desfașurată la Sinaia, în perioada 9-11 iulie 2004. Câteva dintre cele mai importante prevederi ale acestui cod deontologic stipulează că:

· Jurnalistul trebuie să facă eforturi pentru a prezenta punctele de vedere ale tuturor părților implicate.

· Informația trebuie delimitată clar de opinii.

· Folosirea statului de jurnalist pentru a obține beneficii personale sau în favoarea unor terțe părți constituie o gravă încălcare a normelor etice și este inacceptabilă.

· Jurnalistul va evita să se afle într-o situație de conflict de interese. Se recomandă separarea activităților editoriale ale jurnalistului de cele politice și economice.

· Jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel.

· Jurnalistul are dreptul de a refuza orice demers jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri. Această libertate derivă din obligația jurnalistului de a informa publicul cu bună credintă.

Menționăm că prevederile acestui cod deontologic se regăsesc și în codurile deontologice ale jurnaliștilor din statele UE.

De asemenea, AZIR va înainta către CNA o plângere referitoare la toate emisiunile postului Antena 3, din data de 04.08.2014, în care a fost prezentat, într-un mod trunchiat și lipsit de obiectivitate și echidistanță jurnalistică, subiectul dosarului de corupție în care este implicat Dan Voiculescu.

AZIR îndeamnă și alte organizații, care au în statut apărarea libertății de exprimare sau care se erijează în spațiul public ca apărători ai intereselor mass-media, să ia poziție publică față de modul în care unele instituții media – cum este și cazul Antena 3, la care facem referire – aleg să abordeze unele cazuri de corupție în care sunt implicați chiar patronii respectivelor trusturi media.


 

19 iunie 2014

Scrisoare către colegii mei din Radioul Național

www.mediasind.ro

Hoții stigă :„ hoții !” sau „ cea mai bună apărare este atacul”.
Cele două expresii,  destul de prezente în limbajul nostru uzual, reflectă o stare de lucruri mai mult decât reală.  Cei prinși la furat strigă intotdeauna „hoții!”și încearcă să se infiltreze repede în rândul celor care reclamă hoția, legitimându-se ca oameni cinstiți.
Ieri am ascultat  câteva fragmente din discuțiile care au avut loc la comisiile de cultură ale Parlamentului și care vizau componența Consiliului de Administrație din SRR.  La un moment dat a fost invocat și numele lui  Adrian Moise. Mare mi-a fost mirarea  să aud vocea unui cunoscut deputat, care spunea că Moise este un procesoman frustrat, că cele reclamate de el (la diverse instanțe ) sunt pure invenții, etc..
Imediat  am rememorat informatii de la ANI ,apărute în presă . Mi-am amintit de procesul pe care Miculescu Ovidiu l-a pierdut  în fața Agenției de Integritate, la Curtea de Apel București, mi-am amintit de o listă mare, cu nume  ale persoanelor din conducerea Radioului ce au fost declarate incompatibile și sunt încă pe funcții. Știam  că la SRR este raiul incompatibililor.
Adrian Moise  a fost cel care a devoalat  ilegalitățile și incompatibilitățile din Radio România și, în loc să fie felicitat pentru exercițiul său de înalt civism, a fost concediat (după o cercetare sumară) pe motive inventate. Este întristător ca un deputat  să apere matrapazlâcurile  Administrației Miculescu, in pofida evidenței, ignorând adevarul, atacându-l pe cel care îndrăzneșe demascarea fărădelegii, după vechiul pricipiu bolșevic „cine nu e cu noi, este împotriva noastră” și plătește pentru asta, adaug  eu.
Adrian a primit în ultima vreme lovituri grele. Unele în plină figură, altele chiar sub centură, sau prin spate, de la cei de la care nici nu se aștepta, uneori. Atacuri concentrate, din partea unor colegi interesați să promoveze „călcând pe cadavre”,din partea conducerii instituției, care nu s-a dat în lături de la încălcări ale legii, de la un sindicat  „galben”,din penitenciare  ,care iși oferea seviciile să „salveze  dialogul social” în instituție, chiar și de la unii politicieni , care au inchis ochii în fața ilegalităților semnalate, ba mai mult, au continuat să-i susțină pe Miculescu Ovidiu și pe apropiații lui.
Adevărul va ieși însă curând la lumină, așa că „nu trebuie să ne pierdem speranța”, așa cum spunea  Sfântul Ioan Paul al II-lea. Tot el adresa un îndemn care a încurajat luptătorii împotriva comunismului :„Nu vă fie teamă”. Repet și eu aceste cuvinte și vă rog :Nu vă fie teamă și nu vă lăsați timorați de politrucii din fruntea instituției!  Nu aplecați capul în fața celor ce vor să vă ingenuncheze! Uniți-vă , pentru că uniți veți fi extrem de puternici, credeți-mă! Alături de Adrian, să faceți tot ce vă stă în putință pentru a restaura dreptatea și adevărul  în SRR. Și vă reamintesc ceea ce dumneavoastră știți foarte bine :Radioul Național nu se identifică cu administrația Miculescu. El are o tradiție și un prestigiu pe care trebuie să le apărați de orice atac din partea imposturii, în numele ascultătorilor dumneavoastră.
Cu prietenie,
Ion Moraru,
Realizator de emisiuni,
Vicepreședinte FRJ MediaSind


18 iunie 2014

 

Instanțele de judecată au pus-o pe Ondine Ghergut să platească 300.000 de euro într-un proces cu procurorul Marcel Sâmpetru din celebrul dosar "Curentul și Motorul" în care mai mulți magistrați își negociau șefia Parchetelor. Asociatia Ziariștilor Independenți din România (AZIR),membră a Association of European Journalists (AEJ) , se solidarizează cu Ondine Ghergut și condamnă abuzul și hărțuirea unui jurnalist care și-a făcut meseria într-un mod onest și nepărtinitor.

CAZ REVOLTĂTOR. Operațiunea „Delict de presă”. Cum este pedepsită o jurnalistă pentru că a fost „câine de pază” al societății

Autor: Simona Ionescu | miercuri, 18 iunie 2014 | 50 Comentarii | 4104 Vizualizari

Ondine Gherguț a lucrat și la „Evenimentul zilei”. De câțiva ani, semnează articole în „România liberă”. E specializată pe „Investigații” și „Justiție” și se numără printre puținii jurnaliști care și-au început cariera în zorii anilor 90 și fac presă și astăzi.

Ondine Gherguț e un ziarist onest și, oriunde a lucrat, a militat mereu pentru respectarea legii, s-a documentat temeinic și nu a dat înapoi nici când „subiectul” despre care scria era un personaj cu influență, bani sau protejat de grupuri politice sau interlope.

Unul dintre personaje, fost procuror general adjunct, fost șef la celebrul serviciu „Doi și un sfert” pe nume Marcel Sâmpetru, a dat-o în judecată pe jurnalistă, cerând despăgubiri a căror valoare se ridică la o sumă pe care niciun ziarist cinstit nu o poate câștiga într-o viață.

Știți ce e revoltător? Ondine Gherguț a scris despre Sâmpetru înainte ca procurorii DNA să-l trimită în judecată pentru faptele grave la care făcuse referire jurnalista.

Cu toate acestea, prima instanță i-a dat dreptate fostului coleg magistrat și a hotărât să-i rotunjească averea. Strigător la cer pentru un stat care susține libertatea presei și pentru o Justiție în care se pare că doar unii judecători și procurori se luptă cu corupția! EVZ se alătură jurnalistei Ondine Gherguț și va urmări derularea procesului și la instanțele următoare. Publicăm mai jos textul ei despre cum s-a derulat Operațiunea „Delict de presă”.

„I-am lezat lui Sâmpetru imaginea de procuror «imaculat»”

„O fundație (pe care nu o cunosc!) a făcut o cerere de intervenție pentru a mă apăra într-un proces cu fostul procuror acuzat de fapte de corupție, Marcel Sâmpetru. Eu am pierdut la Judecătoria Sectorului 3, iar despăgubirile sunt imense. Pretențiile lui totale, acceptate de instanță, mă costau aproape 300.000 de euro. Concret, instanța m-a obligat la plata a 10.000 de lei despăgubiri morale pentru că i-am afectat imaginea și 5.000 de lei cheltuielile lui. Dar circa 300.000 de euro mă costă să public hotărarea de 24 de pagini în patru alte ziare, dar nu la publicitate, ci pe pagini pe care se publică articole (eu am un contract pe drepturi de autor, iar răspunderea îmi aparține, adică trebuie să plătesc eu pentru că așa e corect).

MARCEL SÂMPETRU (foto), fost procuror general adjunct al României, fost adjunct la serviciul secret al Ministerului de Interne, fost adjunct la DGA-Ministerul de Interne, fost pe la Externe, fost consilier sau director pe la Parlament, m-a dat în judecată pentru că, în noiembrie 2011, am scris că a fost numit consilier la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), deși numele lui apărea în mai multe scandaluri de corupție, iar într-un rechizitoriu ( al mai multor ofițeri SRI despre care eu am scris mult) apărea ca făptuitor.

Sâmpetru m-a dat în judecată pentru delict de presă. „Culpele” mele principale (între altele): am redat interceptări din rechizitoriul în care a fost trimis în judecată pentru corupție procurorul Ciofu (condamnat definitiv); am dat fragmente din dosarul ofițerilor SRI (toți condamnați definitv între timp); am scris despre implicarea lui Sâmpetru în eliberarea lui Omar Hayssam (a fugit din țară după eliberarea din arestul preventiv, dar a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru răpirea jurnaliștilor români în Irak), așa cum a relatat-o inițial procurorul Ciprian Nastasiu etc.

Ei bine, după 7 luni de la apariția în România Liberă a unei serii de trei articole despre consilierul CSM Sâmpetru, adică în iulie 2012, DNA i-a „prins” atât pe Sâmpetru, consilierul CSM, cât și pe șeful său, fostul vicepreședinte CSM George Bălan. Din interceptările redate de mine rezultau, între altele, metodele prin care încercau să obțină de la premierul Ponta funcțiile de procuror general, respectiv de șef DNA.

De asemenea, DNA a surprins și modul în care Sâmpetru îi cerea șefului DGIPI Ilfov, Mihai Vlad (Sâmpetru i-a fost șef!), informații secrete, compromițătoare, despre fostul ministru al Transporturilor, Ovidiu Silaghi, spre exemplu. Cu alte cuvinte, avertismentele mele de jurnalist - câine de pază al societății -, din noiembrie 2011 și ianuarie 2012, s-au adeverit în iulie 2012 (anul loviturii de stat) și s-au concretizat, ulterior, într- un rechizitoriu prin care au fost trimiși în judecată Marcel Sâmpetru, George Bălan, șeful DGIPI Ilfov, Mihai Vlad, și judecătoarea de la Înalta Curte, Georgeta Barbălată. La prima instanță de la Înalta Curte, formată din trei judecători, a fost condamnată doar judecătoarea Barbălată.

Probabil în toamnă, sentința definită în dosarul DNA, în care inculpați sunt Sâmpetru, Bălan și alții, va fi dată de instanța supremă formată din cinci judecători. Eu, însă, am fost condamnată de prima instanță pentru că i-am lezat lui Sâmpetru imaginea de procuror „imaculat”, cu un „parcurs profesional de excepție”, cum scria reclamantul în sesizarea instanței de judecată!!! (de parcă niciodată n-ar fi fost inculpat de DNA).

Sâmpetru a uitat să spună că, în 2006, Monica Macovei, fost ministru al Justiției, a cerut demiterea sa din funcția de procuror general adjunct al României. El a avut grijă de CV-ul său imaculat: și-a dat demisia imediat după ce Macovei a cerut sancționarea sa. Motivul: cererea ministrului să rămână fără obiect, iar el, ca procuror, să nu fie demis din funcția de conducere și, evident, să nu-i fie maculat CV-ul (...)

Cu toate probele mele materiale depuse la dosar, am fost condamnată, proba principală a lui Sâmpetru fiind depoziția martorului George Bălan, adică a șefului său de la CSM, a personei inculpate de DNA în același dosar de corupție cu Sâmpetru, despre care eu am scris în exclusivitate (interceptări!). Evident că Bălan era în vădită dușmănie cu mine, doar am scris despre cum i-a prins DNA când „alergau” pe la liderii USL după funcțiile de procuror general și procuror șef DNA! În mod normal, instanța de fond NU trebuia să-i accepte depoziția de martor (...) Iată că, atunci când nu mai speram mare lucru (am avut unele probleme cu avocatul meu de la fond!), o fundație mi-a sărit în ajutor. Ce am obținut? Doar o amânare! Următorul termen e pe 20 octombrie 2014. Până atunci sper să-mi pot pregăti mai bine apărarea! Și, cine știe, poate, între timp, vor veni și alții lângă mine!”.

Ondine Gherguț


12.06.2014

 

Vineri, 13 iunie 2014, de la ora 12, la sediul USR, scriitoarea Ioana Diaconescu va lansa volumul NUSAKAN (Editura Timpul, 2014).

Prezintă : Elvira Sorohan și Lucian Vasiliu.

Moderatorul întâlnirii: Cassian Maria Spiridon.

 

Vă așteptam.

Președinte USR Filiala Iași

Cassian Maria Spiridon


 

6 iunie 2014

Pe site-ul www.aej.org, a apărut știrea referitoare la decorarea colegei noastre, Teodora Stanciu.

Puteți citi mai jos știrea sau pe pagina dedicată

 

Romanian national order for Teodora Stanciu

 

Our colleague, Teodora Stanciu, President of AZIR - the Romanian Section of AEJ - has been decorated by Mr. Traian Basescu, President of Romania, with the " National Order of Merit".

The decree for the decoration states, among others, that: "President of Romania, wanting to reward the merits of Ms.Teodora Stanciu-Radio Romania Cultural program creator-as a sign of high appreciation for the competence and professionalism proven over time and for the promotion of perennial Romanian culture, confers order of National Order of Merit in rank of Knight." The ceremony was held at the Cotroceni Palace,on Europe Day, May 9th. Teodora Stanciu was in extremely honorable company of great cultural figures and civil society, decorated with high orders and medals like: Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapieivici, Calin Netzer, Adina Rental, Dan C. Mihailescu, Dumitru Avakian.

The AEJ International congratulate Teodora and wish all the best for the future!

 


 

4 IUNIE 2014

PROTEST AZIR

Asociația Ziariștilor Independenți din România, filiala română a AEJ, cu sediul la Bruxelles, protestează față de Dispoziția Comitetului Director al Societății Române de Radiodifuziune nr. I.23 din 3 iunie 2014, semnată de Ovidiu Miculescu, Președinte-Director general, de a interzice accesul persoanelor din afara instituției să candideze pentru locurile prevăzute de lege în Consiliul de Administrație, ca reprezentanți ai salariaților. Această decizie este un atentat la principiile democratice, fiind ilegală și discriminatorie. Ea limitează drastic transparența activității Radioului Național pentru marele public, afectând irecuperabil credibilitatea instituției publice de presă.

Dispoziția contravine flagrant Legii nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea SRTV și SRR, care prevede dreptul salariaților de a-și alege doi reprezentanți în Consiliul de Administrație, fără nicio restricție. Prin modificările aduse intempestiv și abuziv, în noaptea de 3-4 iunie, Comitetul Director își arogă rolul de legiuitor, construind ad-hoc reglementări dincolo de cele prevăzute de lege. Potrivit articolului 20, aliniat 2, din Legea nr. 41/1994, singurele persoane care nu pot face parte din CA sunt membrii Parlamentului și ai Guvernului. Prin urmare, Dispoziția CD al SRR este discriminatorie, deoarece prevede criterii de selecție doar pentru reprezentanții angajaților. Dimpotrivă, clasei politice nu îi este afectat, în niciun fel, dreptul să-și numească, fără constrângere, reprezentanții în CA.

Această schimbare intempestivă a Regulamentului a fost făcută cu scopul de a limita accesul liderului Sindicatului Unit al Salariaților-Radio România, Adrian-Valentin Moise, care a fost concediat ilegal, pentru că a dezvăluit actele de corupție ale administrației Miculescu și a sesizat incompatibilitatea lui Ovidiu Miculescu și a mai multor membri din actualul CA, atestată prin documente date publicității de Agenția Națională de Integritate. Totodată, această încălcare flagrantă a Legii 41/1994 împiedică și participarea la alegeri a celuilalt candidat propus de Sindicatul SUS Radio România, Cristian Pîrvulescu, președintele Pro Democrația, o importantă voce a societății civile românești. Așadar, Comitetul Director al SRR comite orice ilegalitatea, numai să scape de inoportuni, de spiritul lor critic și de dezvăluirile corupției unui clan care s-a format la Radio România.

Întrucât această decizie contravine flagrant Constituției României și Legii nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea SRR și SRTV, fiind discriminatorie și ilegală, AZIR solicită membrilor Comisiilor de Cultură, Arte și Mijloace de informare în masă ale Senatului și Camerei Deputaților să impună conducerii Radioului Public respectarea legii amintite și suspendarea, în mod urgent, a dispozițiilor intempestive, ilegale și discriminatorii adoptate.

 

 

Comitetul Executiv AZIR


CENZURĂ LA TVR

Asociația Ziariștilor Independenți din România (AZIR), filiala românească a Asociației Europene a Jurnaliștilor (AEJ), a organizat joi, 22 mai 2014, împreună cu Grupul pentru Dialog Social (GDS) dezbaterea “Interesul Public vs. Interesul Publicului. Cenzura la TVR.

La dezbatere – moderată de prof. univ. Andrei Cornea a plecat de la cazul de cenzură din TVR, scos la iveală de jurnalista și profesoara de jurnalism, Brîndușa Armanca – au participat jurnaliști, oameni de cultură, foști directori ai TVR, angajați ai TVR, foști și actuali membri ai CNA, public interesat. Amintim mai multe nume: Narcisa Iorga (CNA), Romina Surugiu (TVR, CA), Valentin Jucan (CNA), Magda Cârneci (GDS), Dan Grigore, Stere Gulea (regizor), Andreea Pora (Revista 22), Armand Goșu (Revista 22), Radu F. Alexandru (fost membru CA TVR), Brîndușa Armanca (TVR, AZIR), Șerban Pretor (TVR), Mihai Rădulescu (TVR), Corina Radu (TVR), Cornel Mihalache (TVR), George Orbean (TVR), Doina Jela (AZIR), Laura Ilica (AZIR), Ioana Diaconescu (AZIR), Teodora Stanciu (AZIR), Stelian Negrea (AZIR), Dan Tăpălagă (Hotnews), Sever Voinescu (Dilema Veche), Claudiu Petringenaru (TVR), Anca Lăzărescu (TVR), Magda Grădinaru (TVR), Cosmin Ionescu (Hotnews), Iulia Bunea (Paginademedia.ro), Eugen Horoiu (EpochTimes), Dumitru Borțun (SNSPA), Corina Ochea (AFER), Liana Rusu (Fundația pentru o societate deschisă), Tiberiu Czink (GDS), Tiberiu Șteț (RRA), Andrei Săvulescu (FJSC), Marius Ghilezan (Booksearch.ro), Adrian Valentin Moise (SUS_România), Diana Pârvulescu (Mediafax).

“Concret, am înregistrat interviul cu președintele României, Traian Băsescu, iar redactorul-șef a decis ca interviul să fie difuzat pe TVR 3, marți, 13 mai 2014, de la ora 22.00 la 23.00. Cu 40 de minute înainte de emisie, s-a decis că emisiunea NU se mai difuzează, fără să mi se ofere vreo explicație: de pildă, că nu e bun interviul sau orice altă explicație. Nu am o reacție emoțională, dar nu mi s-a spus niciun motiv pentru care au decis să nu mai difuzeze emisiunea. Consider acest gest un act de cenzură și m-am simțit obligată să-l fac public”, a spus Brîndușa Armanca.

George Orbean – fost consilier al directorului general interimar al TVR, Stelian Tănase – și-a dat demisia, după interzicerea difuzării interviului realizat de Brîndușa Armanca: “Mi-am dat demisia după această întâmplare. Aveam o înțelegere cu președintele director general al TVR, conform căreia astfel de chestii nu ar fi trebuit să se întâmple vreodată în TVR. Întrebarea, pe care mi-am pus-o în seara în care s-a întâmplat așa ceva, a fost: Ce fac a doua zi? Și singurul lucru care mi-a venit în minte a fost demisia”.

Narcisa Iorga, membru al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), a susținut că instituția pe care o reprezintă nu reușește să ia vreo măsură legată de acest act de cenzură. “Ce face CNA, legat de aceste abuzuri de la TVR? Nimic, bagă capul în nisip. E al patrulea caz de la TVR, în care CNA nu face nimic, în ciuda faptului că au pe masă o autosesizare despre acest caz. Din punctul meu de vedere este clar că șefimea din TVR a făcut loc în grilă pentru acest interviu, după care s-a răzgândit, deci e plauzibilă poziția doamnei Brîndușa Armanca. Promo-ul pentru acest interviu se difuzează și acum pe pagina de internet a TVR”, afirma Narcisa Iorga.

În paralel, peste 200 de angajați ai TVR au semnat online un protest intitulat “Opriți abuzul din TVR!”, în care solicită și demisia lui Stelian Tănase de la conducerea acestei instituții. “Domnul Tănase organizează ședințe de sumar, trasează grile, introduce și scoate de pe post emisiuni. Toate acestea au culminat cu actul brutal de cenzură prin care a ordonat oprirea transmisiei unei emisiuni, în timp ce aceasta era pe post, pentru că domnia sa are o părere diferită asupra evenimentelor relatate în respectiva emisiune”, susțin angajații TVR în respectivul protest.

 

Și celelalte personalități prezente la dezbaterea AZIR de la GDS au subliniat nocivitatea cenzurii din TVR, dar și pasivitatea instituțiilor statului abilitate, în fața unui asemenea atac la libertatea de exprimare. Printre aceste personalități s-au numărat Stere Gulea, fost director general al TVR, Dan Grigore, fost membru al CNA, Radu F. Alexandru, fost membru CA al TVR, Șerban Pretor, TVR, fost membru CNA.

 


 

 

 

Cum am câștigat procesul cu Dan Voiculescu și nu mai trebuie să-i dau 100.000 de euro. Jurnaliști din toate redacțiile, demascați-vă mogulii!

La mai bine de trei ani de când am dezvăluit practicile de șantaj editorial ale trustului Intact, Justiția îmi dă dreptate și respinge acțiunea în instanță a lui Dan Voiculescu prin care îmi cerea să-i plătesc un mizilic de 100.000 de euro drept daune, pentru că am avut tupeul să devoalez modul cum înțelegea să-și folosească trustul media în interes propriu. Decizia vine ca o ușurare pentru mine, pentru că știu că n-am mințit o secundă și mi-am asumat niște riscuri enorme deconspirând niște practici de șantaj editorial la adresa oponenților politici ai trustului și la adresa companiilor cu care Intact nu avea încheiate contracte de publicitate. Dar e o ușurare și pentru că o asemenea sumă este mare pentru orice om de afaceri, darmite pentru un jurnalist. Nu știu dacă această decizie juridică va îngroșa rândul jurnaliștilor care sa dea pe față practicile editoriale murdare din redacțiile lor, însă îmi este din ce în ce mai clar că „modelul Dan Voiculescu” de a face presă a fost îmbrățișat cu bucurie de mogulii mai tineri, care-si pun totuși papionul deontologic atunci când își folosesc trusturile media pentru propriul interes.

„Ca atare, instanța constată că între părți s-au desfășurat doar relații comerciale de prestări servicii, având ca obiect furnizarea de materiale media, însă nu s-a încheiat un contract de prestări servicii, așa cum a susținut reclamanta. Câtă vreme nu s-a făcut dovada încheierii unui contract, instanța va respinge și cererea completatoare având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 Euro, reprezentând contravaloarea daunelor, interese stabilite sub forma de clauză penala”, se arată în motivarea deciziei instanței.

Ca să înțelegeți: în presă există trei moduri prin care sunt plătiți jurnaliștii: prin contract de muncă (folosit extrem de puțin și în majoritatea cazurilor la limita salariului minim pe economie), drepturi de autor (extrem de folosite, însă, de cele mai multe ori, angajatorul nu-ți plătește și dările către stat) și contracte de prestări servicii între angajator și un SRL deținut de jurnalist (metodă folosită des, prin care angajatorul nu are nici un fel de obligație către angajat, dar îi poate impune condiții contractuale draconice).

În această din urmă situație m-am aflat eu, când am condus pentru doua luni Departamentul de Investigații al trustului lui Dan Voiculescu, care a dorit să mă determine să semnez un contract cu clauze care mă legau de mâini și de picioare, cum este și acea clauză de 100.000 de euro, dacă îl „defăimam” pe acesta, „defăimam” conducerea trustului lui și, în general, dacă spuneam ceva rău de el și de familia lui. Culmea ironiei, nu? Să fii jurnalist într-un trust media, să ți se dea ordine să ponegrești pe toată lumea, dar, când e vorba de patron și de apropiații acestuia, să-ți ții gura, că, altfel, te dau afară și, pe deasupra, dacă te-a pus naiba să semnezi un contract cu ei, să le mai și plătești o sumă colosală de bani.

Deși eu n-am semnat contractul respectiv, din pricina clauzei celei mai ticăloase (mai erau câteva, dar care nu o întreceau pe aceasta), trustul Intact a decis să mă acționeze în instanță, unde a susținut că eu am fost de acord cu clauzele contractuale și de aceea trebuie să le dau 100.000 de euro. Clauza ticăloasă din contractul pe care mi l-au vârât sub nas suna așa: „Art.4.6 Sub sancțiunea de daune interese în valoare egală cu 100.000 Euro, în cadrul Termenului Contractului și, ulterior, în perpetuu, Prestatorul, respectiv Persoana Cheie, în mod independent, se obligă să nu discrediteze prin declarații sau orice altă atitudine ori modalitate, individual sau colectiv, persoanele din conducerea actuală sau viitoare a Beneficiarului sau pe Beneficiar ori Afiliații Beneficiarului ori altă companie care face parte generic din “Trustul Intact” sau persoanele din conducerea actuală sau viitoare a acestor companii, în fața angajaților Beneficiarului, a partenerilor de afaceri ai Beneficiarului, a angajaților companiilor respective sau a partenerilor de afaceri ai companiilor respective, în mass media sau față de orice alți terți și/sau să nu facă niciun fel de declarații, în formă scrisă sau orală, presei scrise, televiziunilor sau oricăror organizații media, de natură să aducă atingere imaginii Beneficiarului sau companiilor menționate mai sus ori conducerii sau angajaților ori partenerilor de afaceri ai acestora ori produselor, serviciilor sau politicilor acestora”.

Hărțuiala juridică a trustului lui Dan Voiculescu nu s-a oprit doar la acest proces: mi-a făcut o plângere penală pentru înșelăciune, la care am primit NUP de la Poliție, confirmat ulterior și de Parchet. Mi-a mai înaintat un proces civil prin care cerea, la fel, sume de ordinul sutelor de mii de euro, la care, culmea!, a renunțat de bunăvoie. Mi-a trimis numeroase amenințări acasă, prin intermediul unui executor judecătoresc, să nu mai vorbesc, să-mi țin gura. I-a trimis soției o amenințare că, dacă eu n-am bani să-i plătesc cele 100.000 de euro pretinse, atunci ea să nu-șși vândă apartamentul, pentru că va trebui sa i-l dea lui Voiculescu. Mi-a făcut numeroase plângeri „anonime” pe la Garda Financiară, pentru nereguli inventate sau delațiuni murdare, încât a trebuit să merg în nenumărate rânduri pe acolo, cu teancuri de hârtii, pentru a fi verificat etc.

O alta ticăloșie, care m-a urmărit după ce am decis să arăt cum se făcea presă la Departamentul de Investigații din trustul Intact, a fost legată de faptul că, după astfel de dezvăluiri, ceilalți angajatori din mass-media, care-și pun papionul deontologic când fac presă, se feresc să te mai angajeze, sub diferite pretexte, care de care mai hilare. Probabil ca nu cumva să te apuce sughițul pe tarlaua lor.

Nu știu dacă decizia instanței de judecată, favorabilă mie, îi va determina și pe alți jurnaliști să decidă să facă publice practicile murdare din redacțiile lor. Eu sper că da. Libertatea de exprimare nu trebuie să fie îngrădită de interesele politice și economice ale mogulului. Iar „modelul lui Dan Voiculescu” să nu fie adoptat de alți moguli mai tineri, mai de la țară sau mai de la oraș, mai bădărăni sau mai parfumați. Lupta acerbă de putere din acest an dublu electoral, care a dus la un asemenea partizanat al mass-media, dar neasumat în mod onest, nu dă mari speranțe, însă nu vreau ca tocmai eu sa ma înscriu în corul bocitoarelor care se tânguie că totul este pierdut. Ba la dimpotrivă!, vorba lui Caragiale.

Stelian Negrea

 

 

 


 

ȘTIRI DE LA AEJ

Pe site-ul www.aej.org apare știrea despre dezbaterea din 5 mai, de la Biblioteca Națioanlă a României, cu tema:

LIBERTATEA PRESEI. CARE PRESĂ? CARE LIBERTATE?

AEJ Romanian Section (AZIR) stages critical debate on the search for press freedom to mark World Press Freedom Day 2014

 

The Association of Independent Journalists of Romania (AZIR), the Romanian section of the Association of European Journalists (AEJ), held a critical public debate on the theme " Freedom of the press: What press? What freedom?” on Monday, May 5 2014, at the National Library in Bucharest .The event was moderated by Teodora Stanciu and Stelian Negrea, respectively the president and secretary of AZIR secretary. It was attended by journalists, leading Romanian cultural figures,  students at the Faculty of Journalism, journalism professors and others.


 

9 mai 2014

Colega noastră, Teodora Stanciu, președinta Asociației, a fost decorată de domnul Traian Băsescu, Președintele României, cu „Ordinul Național Pentru Merit”, în grad de Cavaler.

În decret se menționează, printre altele, cităm: „Președintele României, dorind a răsplăti meritele doamnei Teodora Stanciu - realizator de programe Radio România Cultural - în semn de înaltă apreciere pentru competența și profesionalismul dovedite, de-a lungul timpului, în promovarea valorilor perene ale culturii românești conferă Ordinul Național Pentru Merit în grad de Cavaler”.

Ceremonia de decorare s-a desfășurat la Palatul Cotroceni, de Ziua Europei, 9 mai. Teodora Stanciu s-a aflat în compania deosebit de onorantă a unor mari personalități culturale și ale societății civile, decorate cu înalte ordine și medalii: Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Călin Netzer, Adina Rențea, Dan C. MIhăilescu, Dumitru Avakian.

Felicitări, Teodora!

Colegii AZIR

Câteva fotografii de la eveniment:

 

Felicitări primite din partea membrilor Comitetului Executiv AEJ:

William Horsley:

Dear Teodora and Friends,

Many congratulations to Teodora.

In Britain a female knight is called a Dame – so she must now be “Dame Teodora”!

Best wishes - William”

 

Peter Kramer:

„Ma chère Teodora,

What a fantastic news. Many congratulations Teodora. It is an honour to know you!

May be it would be good to integrate more culture in our AEJ activities! A subject for the next Congress?

All the very best! Hope to see you soon.

Yours,

Peter”

 

Tibor Macak:

Dear Oana,

CONGRATULATION!!! It is great message and success for Teodora personally and also for all AEJ.
Pleas tell Teodora best wisheswith hope to see all of you in Austria on GA.
Bestes

Tibor

 


 

06.05.2014

Comunicat de presă AZIR

Asociația Ziariștilor Independenți din România (AZIR), secția română a Association of European Journalists (AEJ), a organizat luni, 5 mai 2014, la Biblioteca Națională a României, cu ocazia Zilei Mondiale a Libertății Presei, dezbaterea “Libertatea presei. Care presă? Care libertate”. Evenimentul a fost moderat de Teodora Stanciu și Stelian Negrea,  președintele, respectiv, secretarul AZIR și s-a bucurat de prezența unor jurnaliști, personalități marcante ale culturii românești, studenți la Facultatea de Jurnalism,  profesori de jurnalism.

Dan Grigore - în calitatea sa de fost membru al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), Gelu Trandafir - un alt fost membru al CNA, actual membru FreedomHouse, Radu Carp - profesor la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București, Antonio Momoc - profesor de jurnalism la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Livius Ciocârlie - critic literar, Sorin Alexandrescu - profesor la Centrul de Excelență în Studierea Imaginii de la Universitatea din București, scriitoarea Ana Blandiana - președintele Fundației Academia Civică, Romulus Rusan - directorul Centrului Internațional de Studii Asupra Comunismului, Tania Radu - jurnalistă „Europa Liberă”, Mihaela Danga - Centrul de Jurnalism Independent, Sorin Lavric - jurnalist cultural, Petre Guran - istoric, Ioana Boca - director executiv Academia Civică,  Petrișor Obae și Carmen Andronache de la „paginademedia.ro”, Andrei Moisoiu și Loredana Baciu de la „DC News”, Dan Petre Popa - jurnalist freelancer, Mariana Bucovanu - economist, Mugur Popovici – Ministerul Economiei, Adrian Valentin Moise - Sindicatul unit al Salariaților din Radio România, Daniela Mănuță – Radio România Actualități, Geanina Vatcovici, Corina Preoteasa, Mihai Alexandru Cătălin, Anca Arambașu și Evelina Albici - studenți la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Florentin Streche - bibliotecar Biblioteca Națională a României au fost doar câțiva dintre cei peste 70 de participanți, alături de membri ai AZIR, printre care Doina Jela, Cătălin Teodor Dogaru; Florin Eșanu, Adrian Sturdza, Laura Ilica, Oana-Georgiana Enăchescu.

Cei care au intervenit în dezbatere și-au exprimat nemulțumirea față de modul cum arată peisajul mass-media actual, dominat de televiziuni care nu respectă codul deontologic al jurnalistului și care sunt deținute de câțiva moguli media, folosindu-le în interes propriu și nu în interes public. “Cineva îmi spunea că, atunci când răul este greu de observat, el este remediabil, iar când este ușor de observat, nu mai poate fi reparat. Cam în această situație se află audio-vizualul românesc. Am fost 12 ani membru al CNA și am încercat să duc această bătălie (…) Pe lângă prezența prevalentă a opiniei și interpretării în dauna informației, pe care o observăm și la televiziunile occidentale, noi am adăugat, mioritic, furajarea intelectuală pentru mase, întrucât sunt mulți care doresc lucrul acesta, vor să știe ce e bine sa spună, ce e de bon ton să spună”, a afirmat Dan Grigore.

Cătălin-Teodor Dogaru a lansat întrebarea dacă presa mai servește interesul public. Doina Jela a făcut o distincție esențială între interesul public și interesul publicului: media a uitat să fie de interes public, exploatând interesul de moment al publicului, indus tot de ea, de această media, care îl manipulează într-o direcție sau alta.

Profesorul de jurnalism Antonio Momoc  a susținut că există din ce în ce mai multă presă alternativă în piața media autohtonă dominată de televiziuni. “Avem un număr din ce în ce mai mare de jurnaliști plecați din marile trusturi media care formează presa alternativă cu surse de finanțare fie din donații, fie de la diverse ONG-uri. Acești jurnaliști nu fac această meserie pentru bani, cât pentru a servi interesul public. Și aici vine întrebarea: care presă tradițională mai servește interesul public?”.

“Când am auzit titlul acestei dezbateri, am avut sentimentul că trăiesc o cădere în timp, în anii '90, când se punea problema ca, o dată cu căderea regimului comunist, și presa și informația vor fi complet libere (…). Acest pesimism nu este specific doar nouă românilor, ci este prezent și în Vest, problema esențială fiind că televiziunea nu se uită la realitate, ci se uită la celelalte televiziuni. Dacă tragem concluzia că la noi e ca la ceilalți, noi ce vrem? Vrem o presă liberă? Avem. Vrem o presă care să spună tot ce vrea? Avem. Atunci ce ne nemulțumește? Eu cred ca ne lipsește o cauză pentru care să luptăm și nu libertatea, și nici informația”, a fost perspectiva intervenției profesorului Sorin Alexandrescu.

Profesorul de științe politice, Radu Carp, a pus în dezbatere rolul important al mass-media în formarea tinerei generații: “Pentru tânăra generație, interesată de a deveni, de exemplu, politolog (și nu analist politic, așa cum sunt prezentați invitații la dezbaterile televizate), modelul este, de fapt, un amalgam de om politic și jurnalist. Ei doresc acest lucru pentru că așa îl găsesc în mass-media, și aici e responsabilitatea presei: Ce modele prezentăm pentru tinerii de astăzi, în așa fel încât ei să se poată orienta în mod clar către o profesie”.

Alte intervenții - Laura Ilica, Adrian Sturdza, Mariana Bucovanu, Dan Petre Popa – s-au referit la jurnalismul independent de investigații, din păcate neretribuit; bloguri și bloggeri, din păcate neașezate.

Tinerii participanți la dialog au demonstrat că avem presă, avem libertate de exprimare, dar trebuie să o înțelegem pe aceasta din urmă nu numai ca un drept, ci, mai ales, ca pe o responsabilitate a jurnalistului față de publicul consumator de presă.


Una dintre concluziile acestei ample dezbateri a fost aceea că jurnalismul înseamnă o luptă permanentă pentru slujirea interesului public, iar instituția CNA-ului are datoria de a observa orice depășire a limitei în actul jurnalistic, acționând în consecință, cu aceeași măsură pentru toate instituțiile media.

Stelian Negrea, Secretar AZIR


 

1 mai 2014

AZIR și BNaR organizează, luni, 5 mai 2014, ora 17:00, ampla dezbatere cu tema: LIBERTATEA PRESEI. CARE PRESĂ? CARE LIBERTATE?

Locul de desfășurare: Biblioteca Națională a României, Bd. Unirii nr. 22, sala „Mircea Eliade”, parter-stânga

Au confirmat venirea personalități ale vieții culturale și jurnalistice, precum: Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Sorin Alexandrescu, Tania Radu, Sorin Lavric, Andrei Cornea, Alex Ștefănescu, Daniel Cristea-Enache, Radu Carp, Mircea Carp, Robert Turcescu, Antonio Momoc, Alexandru Lăzescu.

Intrarea este liberă.


Știrea despre conferința Brîndușei Armanca, susținută pe 27 aprilie 2014, la Teatrul Național din București, a fost postată pe site-ul Asociației internaționale www.aej.org, adică pe pagina http://www.aej.org/page.asp?p_id=440. Felicitări, Brîndușa Armanca!

Romania: What keeps people in front of TV?

 

Brindusa Armanca, a member of the Executive Committee of Azir, the Romanian section of AEJ, lectured on April 27 at a conference on "What happened to television in the Internet age?" at the prestigious ”National Theatre Conferences series”, a regular event which takes place in Bucharest every Sunday in a tradition which has continued for more than 14 years.

The conference heard about a recent survey by the Institute for Evaluation and Strategy Roman (IRES) which confirmed figures previously published by Eurostat, saying that 80 % of Romanians get their main information from television. Brindusa Armanca provided answers to the core questions -- “what keeps people in front of their TV”, why does TV maintain its dominance even in the Internet age and What is the satisfaction that people derive from television, considering that it is essentially a passive activity. Perhaps the most central question of all was: has the internet won the battle over the traditional media? The answer is an unequivocal No: in Romania online newspapers are dying, but they are still published online.

Beyond all the wonders of technology that have transformed television and other forms of media, the conference also debated deep-seated problems about the state of journalism itself – especially those of professionalism and professional ethics, which many believe have been turned upside down in recent years.

Starting from the above premises the conference examined the factors behind the profound changes affecting the profession of journalism, including the attitudes of the public and their diverse means of receiving information. The conference also discussed the issues of convergence and competition between television and the internet.

Brindusa Armanca is a distinguished journalist and professor. She was a senior member of the editorial staff of “Radio Free Europe”, ”The Day” and ”The Expres”. She is currently a senior editor at TVR Timisoara and writes a weekly column critical of the press “Media culpa” in 22 Magazine.


Brîndușa Armanca, membru în Comitetul Executiv al AZIR, Secția română a AEJ, a susținut, pe 27 aprilie, conferința „Ce-a pățit televiziunea în Era Internetului”, în cadrul prestigioasei serii „Conferințele Teatrului Național, un eveniment care se desfășoară în fiecare duminică, la ora 11, de mai bine de 14 ani.

Brândușa Armanca și Ilinca Tomoroveanu, director artistic TNB. Foto: Florin Eșanu


Conferința a plecat de la un sondaj recent realizat de Institutul Roman pentru Evaluare și Strategie (IRES) care confirma cifrele avansate anterior de Eurostat: peste 80% din români își iau informația de la televizor. Brîndușa Armanca a furnizat răspunsuri la întrebarea ce îi ține pe oameni în fața micului ecran care își conservă supremația în epoca Internetului: accesibilitatea, faptul că privitul la televizor este o activitate inerțială și, nu în ultimul rând, satisfacția produsă de televiziune. A câștigat sau nu Internetul bătălia cu mediile clasice? Nu există un răspuns univoc: presa scrisă este muribundă, dar online merge mai departe. Dincolo de toate minunile tehnicii care au transformat televiziunea și mass-media, în cadrul conferinței au fost dezbătute probleme legate de consistența jurnalismului, de etica acestei profesii întoarse pe dos.

Plecând de la premisele de mai sus, conferința a atins și probleme legate de schimbările profunde care afectează profesia de jurnalist, natura publicului și a receptării informației. În cadrul aceleiași conferințe, a fost dezbătută și ipoteza legată de existența unei convergențe sau a unei concurențe între televiziune și internet.


Brîndușa Armanca este o excelentă jurnalistă și o distinsă profesoară universitară. A făcut parte din redacțiile prestigioase de la „Radio Europa Liberă”, „Expres” sau „Ziua”, în prezent fiind senior editor la TVR Timișoara și redactează rubrica săptămânală de analiză și critică a presei „Media culpa”, din „Revista 22”.

 


Vă facem cunoscut că BRÎNDUȘA ARMANCA - recunoscuta jurnalistă TVR, profesoară universitară din Timișoara, autoare a rubricii săptămânale de analiză și critică a presei „Media culpa”, din Revista 22, membră în comitetul executiv AZIR - va susține, duminică, 27 aprilie 2014, ora 11, la Sala Mică a Teatrului Național din București, conferința cu tema : „Ce a pățit televiziunea în era internetului?”.


Asociația Ziariștilor Independenți din România

și

Biblioteca Națională a României

organizează,

 

luni, 5 mai 2014, ora 17:00,

 

o amplă dezbatere pe tema:

 

 

ZIUA LIBERTĂȚII PRESEI

 

Care presă? Care libertate?

 

Participă: intelectuali de prestigiu din cultura româna actuală,

reprezentanți ai CNA, jurnaliști din presa scrisă și audio-vizuală.

 

Moderatori:

Teodora Stanciu și Stelian Negrea

 

Întâlnirea se va desfășura în sala „Mircea Eliade” (parter)

a Bibliotecii Naționale a României (Bd. Unirii, nr. 22)


15 aprilie 2014

 

Fără precedent: un membru CNA deconspiră sistemul


N-am fost niciodată într-o mlaștină. Dar sunt în CNA. Situații similare, metaforic. Mai întâi stufărișul. Îți lasă impresia unui spațiu accesibil. Apoi, coaja de pământ uscat, care te încurajează s-o traversezi spre un ochi verde de apă. Ai făcut pasul, ești terminat. Scufundare în mâl, din ce în ce mai adânc, cu fiecare mișcare, oricât de neînsemnată, deși mișcarea ar avea drept scop opusul scufundării. Degeaba te agiți, degeaba încerci să te agăți de un pai. Strigătul de ajutor cheamă animalul de pradă, nicidecum salvatorul. Cu ultimele gânduri, nemurdărite de noroi, te întrebi: a meritat?”. Cu acest mesaj sumbru începe cea mai recentă postare a Narcisei Iorga pe blogul Cutia Pandorei, inițiat acum câteva luni. Narcisa Iorga este membru CNA din 2008. De câteva luni a decis să comunice cu publicul, cu cetățenii interesați de soarta audiovizualului, pe un blog personal și pe Facebook. Ce s-a întâmplat între timp, de ce nu mai este suficient cadrul instituțional, conferințele sau declarațiile de presă? Un motiv este politizarea cronică a Consiliului.”CNA este sufocat de politică. Abia mai respiră”, spune autoarea blogului. In al doilea rând, se aplică în mod scandalos un standard dublu în relație cu posturile de televiziune: unele au voie orice, fără sancțiuni sau cu sancționări modice, altele sunt mereu în vizor. Pe aceeași lege, pe aceleași reguli. Un al treilea motiv ar fi lipsa de transparență a instituției, bine camuflată de afișări tehnice pe site, de pe care, observăm noi, au dispărut de o vreme referințele media. Să fi fost, unele, prea critice? Blogul cutiapandorei.net dă la o parte camuflajul în articole argumentate și ilustrate generos cu extrase din dezbateri, legislație și monitorizări. Se mai adugă ceva: disperarea că decizia acestei importante autorități abilitate să reglementeze și să asaneze domeniul audiovizualului românesc nu se mai află în voința membrilor săi, ci în mâna puterii politice care i-a numit. Deși demnitari, mai mulți membri CNA preferă să se poziționeze ca servanți, ignorând misiunea instituței ca ”garant al interesului public”. Dan Grigore a ales să demisioneze în martie 2012, lansând un mesaj amar despre instituția acuzată ”de lipsă de respect faţă de reguli, de făţărnicie şi de măsluire sistematică a celor mai elementare principii, de monumentală rea-credinţă şi de poluare gravă a spaţiului public”. Gelu Trandafir nu și-a dorit încă un mandat, deși ar fi putut să îl obțină. Discret ca apariții media, jurnalistul a mărturisit anxietatea pe care șmecheriile politice din CNA i-o produceau. Alți membri ai Consiliului s-au permanentizat, plătind pentru acesta obolul politic care i-a făcut de nerecunoscut față de biografia lor intelectuală, unii au practicat traseismul politic necesar pentru a ”prinde” încă un mandat. Narcisa Iorga a ales calea cea mai spinoasă: să mărturisească, să dea în vileag.

Dar ce este Consiliul Național al Audiovizualului și la ce ar fi bun? Conform definiției din Legea Audiovizulalului, CNA este garant al interesului public şi unică autoritate de reglementare în domeniul programelor audiovizuale, abilitat să reglementeze prin recomandări, instrucțiuni și decizii, cum este Codul Audiovizual. Toate deciziile ar trebui să se ia după lege și după reglementele ulterioare. Ce ne spune blogul cutiapandorei.net ? Că în realitate unele decizii se iau umoral și, poate, imoral, pe bază de simpatii sau idiosincrazii. Politice sau pur omenești. Legea nu este un argument, iar negocierile firești sunt spulberate de o majoritate care n-are chef să asculte argumente diferite. Cine citește stenogramele discuțiilor din CNA în jurul cazurilor dezbătute, înțelege cum funcționează o majoritate harnică să apere Antena 3 și să sancționeze B1TV, dar vede mai ales cât de puțin este luată în considerare legea. Ceasornicul CNA merge exact după declarațiile politice ale majorității aflate la putere, care stigmatizează unele medii și lingușește altele și unde ”premierul Antenei 3” (Florin Negruțiu) îi califică pe jurnaliștii critici drept ”fascisto-comunistoizi”. Blogul dezvăluie ”habarnismul” unor membri, decizii luate fără temei sau chiar ”scăpări” cu adresă, pentru a da posturilor privilegiate posibilitatea de a câștiga în instanță împotriva CNA. Un exemplu ar fi decizia de a limita emisiunile ”pamflet”, o inițiativă inutilă a președintei Laura Georgescu, fiindcă Legea Audiovizualului prevede clar cum se clasifică emisiunile. Venim cu alte exemple data viitoare. Pentru a face aceste dezvăluiri din interior, Narcisa Iorga s-a expus. S-a expus acuzațiilor că face jocul celor din actuala opoziție, care au numit-o, s-a expus injuriilor, dar mai ales presiunilor și disprețului majorității din CNA care o izolează împreună cu cei 1 sau 2 membri din ”minoritate”. Democrația funcționează aici ca o ghilotină. Despre principii nu se discută. Fundamental eronată încă de la început, procedura legală de desemnare a membrilor CNA prin algoritm politic se răzbună. Ca în multe alte domenii, criteriul competenței este suprimat de cel al obedienței. Membrii CNA desemnați de partide, guvern, președinție se identifică cu interesele acestora. Ar putea fi independenți, corecți, cu legea ca unică referință. Da, dar atunci nu mai ”prind” încă un mandat, în rang de secretar de stat, cu mașină la scară.

Articol apărut și în revista 22


08 aprilie 2014

Marți, 8 aprilie 2014, AZIR, Asociația Ziariștilor Independenți din România, a organizat întâlnirea cu tema „Asociațiile de tineri din societatea civilă românească. Idei, acțiune, eficiență”. Au fost prezente mai multe asociații, printre care amintim: ARCEN, ProVita, Liga Studenților Români din Străinătate, Ortodoxia Tinerilor, POD, reunind studenți, absolvenți, masteranzi, doctoranzi, doctori în diverse domenii. Gazda evenimentului a fostClubul Memoria din cadrul Muzeului Memorialul Sighet la București, reprezentat, printre alții, de dr. Ioana Boca și dr. Nicolae Drăgușin.

Scopul organizării acestei întâlniri a fost înlesnirea dialogului între asociațiilor participante, cunoașterea preocupărilor fiecăreia în spațiul civic și întâlnirea într-un spațiu comun de acțiune.

În prima parte a reuniunii, Ana Blandiana și Romulus Rusan – cele două mari personalități, scriitori de al căror nume se leagă o realizare excepțională, recunoscută la nivel mondial: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighet – au făcut cunoscute participanților câteva repere ale Muzeului Memorialul Sighet la București, pledând pentru cunoașterea istoriei românești din deceniile comuniste. Alături de ei s-a aflat Mircea Carp, cunoscutul jurnalist român de la posturile de radio „Vocea Americii” și „Europa Liberă”, care le-a împărtășit tinerilor momente revelatoare din activitatea lui profesională.

A doua parte a întâlnirii s-a deschis cu primiri de noi membri în AZIR. Teodora Stanciu a prezentat, pe scurt, pe noul membru al Asociației: Adrian Sturdza, redactor-șef la publicația cu difuzare internațională „EpochTimes”. Noul coleg a vorbit succint și substanțial despre activitatea lui de jurnalist și despre proiectele pe care le-a propus AZIR-ului.

Cel mai amplu spațiu al serii desfășurate la Clubul Memoria a fost alocat dialogului dintre președinții asociațiilor de tineri invitate: Edmond Niculușcă, Alexandra Nadane,  Eugen Jercan, Eduard Dumitrache, Ioana Marica, Mihail Bostan, Marius Fleican, Cătălin Teodor Dogaru și colegii lor de asociație. Au aflat și au schimbat idei, și-au împărtășit izbânzi și căutări pentru a răspunde la întrebări precum: „Care este condiția tânărului în societatea românească actuală? Cât de puternici sunt tineri astăzi? Cum pot fi credibili și eficienți în acțiunile lor civice?”. S-au antrenat, în acest dialog foarte fertil, membri ai AZIR precum Doina Jela, Teodora Stanciu, Marina Dumitrescu, Ioana Diaconescu, Florin Eșanu, Oana Georgiana Enăchescu.

În picioare, Ana Blandiana vorbind tinerilor. În fundal: Marina Dumitrescu, Oana Enăchescu, Adrian Sturdza.

În dreapta, Ana Blandiana. În primul rând, Marius Fleican și Ioana Marica. Rândul doi: Nicolae Drăgușin, Laura Ilica, Doina Jela, Marina Dumitrescu. Rîndul trei: Ciprian Alecsa, Eugen Jercan. În fundal: Mihail Bostan.

Aspect din sală.

Lângă Ana Blandiana se află Mircea Carp și Teodora Stanciu.

Mircea Carp, Ana Blandiana și Gabriela Carp.

Romulus Rusan, prezentând Clubul Memoria.

De la stînga la dreapta: Gabriela Carp, Ioana Diaconescu, Teodora Stanciu, Edmond Niculușcă.

Teodora Stanciu în mijlocul tinerilor.


Ioana Diaconescu

Laura Ilica

Doina Jela

Teodora Stanciu, alături de Mircea Carp, Ana Blandiana, Romulus Rusan, vorbind tinerilor.

Adrian Sturdza


Doina Jela


În picioare Edmond Niculușcă, așezat: Cătălin Teodor Dogaru.

Edmond Niculușcă - ARCEN, vorbind celolârlalți tineri.

Alexandra Nadane - ProVita

Ioana Marica

Cătălin-Teodor Dogaru

Eugen Jercan

Ioana Boca, Gabriela Carp, Mircea Carp

FOTOREPORTAJ: FLORIN EȘANU și OANA-GEORGIANA ENĂCHESCU

02 aprilie 2014

În ziua de 25 martie 2014,la sediul Bibliotecii Naționale a României, din Bd. Unirii nr 22, AZIR - secția română AEJ - a organizat o întâlnire cu scriitoarea Ana Blandiana, întemeietoarea Alianței Civice, fondatoarea Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, în prezența unui foarte numeros public tânăr, care a dialogat, vreme de trei ore, cu distinsa invitată, punându-i întrebări de un mare interes, referitoare la actualitatea în România și în lume și pe teme precum: identitate și globalizare, proiect personal, proiect civic și comunitar în Europa de azi, implicare și activism etc.

Teodora Stanciu, Ana Blandiana, Tania Radu, Laura Ilica și Doina Jela, înainte de începerea evenimentului.

02

Ioana Diaconescu, arătând afișul întâlnirii

03

Nicolae Noica - Ministrul Lucrărilor Publice între 1996-2000, Elena Târziman -Director Biblioteca Națională a României, Andrei Dimitriu - Director General, Filarmonica „Geroge Enescu”, Alexandru Gussi - politolog, asistent univeristar

Imagini din sală

Ana Blandiana, la întâlnirea din 25 martie, de ziua ei de naștere

Sorin Lavric, Ana Blandiana, Tania Radu, Romulus Rusan

Teodora Stanciu, Sorin Lavric, Ana Blandiana

08

Tânăra prozatoare Andreea Nanu, Teodora Stanciu și Ana Blandiana

Marius Fleican, oferindu-i un coș cu flori Anei Blandiana

Ana Blandiana și Oana-Georgiana Enăchescu

Reportaj fotografic: FLORIN EȘANU


`Soluția combinată`: TVR înghițită de SRR

de Brindusa Armanca

Circulă în piața media și pe coridoarele puterii vestea că TVR s-ar putea uni cu radioul public. O posibilă soluție la gravele probleme financiare ale televiziunii, datorate unui management rău, dar niciodată sancționat, de-a lungul anilor.

Deși vorbește despre „modelul BBC“ ca des­pre cartea sa de căpătâi într-ale televiziunii, Stelian Tănase face vizite politicienilor care au pus căpăstru mediilor publice, tratându-le de 20 de ani ca pe niște metrese de șanț și tolerând ges­tio­narea cel puțin defectuoasă, dacă nu și frauduloasă, a bu­getului. Actualul șef interimar alTVR nu face un secret din faptul că soarta televiziunii pu­blice este la mâna lui Vic­tor Ponta, ceea ce este un precedent interesant: se in­ten­ționează modificarea Legii 41/1994 de organizare și func­ționare a TVR și SRR prin ordonanță de ur­gență, pentru intrarea în insolvență a ins­ti­tuției și cine mai știe pentru ce altceva. Fiindcă puzderia de OUG, cu care Guvernul Pon­ta doboară orice record, bate totodată și recorduri ale netransparenței. Tot cu mâna în­tinsă la stat, și Claudiu Săftoiu, îndatorând TVR pe 7 ani cu încă 10 milioane de euro, pe lângă cele aproape 150 de milioane pierderi acumulate. A dat afară oameni, și-a făcut numărul de prostii manageriale, a majorat sa­lariile clientelei în penultima sa zi de PDG și s-a cărat. Netulburat și nepedepsit. Nici Con­s­i­liile de Administrație, alcătuite pe criterii po­litice din mereu aceiași oameni de-a lungul a 2-3 mandate, n-au fost trase la răspundere. Dimpotrivă: pentru prestațiile sale de un am­plu penibil, părintele oii „Pu­fulica“, Cristian Nițulescu, a încasat anul trecut 125.000 de lei în calitate de șef și mem­bru în Consiliul de Ad­ministrație. 2.500 euro pe lună în România e un venit frumușel. Incompetența este bine plătită în mediile publice, fiindcă nici la radioul public ierarhiile valorice profesionale nu stau altfel. Neputincioși, plătitorii de taxe n-au altă soluție decât să ur­meze îndemnul lui Nițulescu de pe TVR 3: „De fiecare dată când avem probleme sau ne ener­văm, o mângâiem pe cap (pe Pufulica) să ne calmăm!“.

Deși pare un calcul pragmatic, de unificare pentru eficiență a două instituții publice, un­de SRR a încheiat cu ceva profit (în 4 aprilie 2013, pe site-ul SRR apărea 9.225 lei profit net distribuit salariaților și 62.970 lei profit ținut rezervă), iar TVR e pe minus, „soluția com­binată“ trebuie analizată rezervat. O pri­vire în curtea vecină nu strică. Ungaria a modificat de la 1 ianuarie 2011 Legea presei, punând întreaga presă sub aceeași pălărie, Autoritatea Națională pentru Media și Co­mu­nicare în Masă, numită politic. Mediile publice – radio, TV și Agenția Națională de Ştiri – au fost comasate, după reduceri de personal de 40%, fiind dirijate de MTVA, o structură care decide integral conținutul și întregul proces de producție. Astfel, controlul editorial a de­venit absolut, în ciuda protestelor de stradă ale jurnaliștilor maghiari și a rezoluțiilor Co­misiei Europene și ale PE. La concedierile în masă au plecat mulți jurnaliști considerați incomozi. Nici la unguri n-au plecat, cum nici la restructurările lui Săftoiu, pilele politice, ne­vestele, amantele. În trei ani, s-a ajuns la o uniformizare a informației care este identică pe toate canalele publice și corespunde ce­rințelor politice ale FIDESZ: „Același jurnalist face radio, TV și știre de agenție, depro­fe­sionalizarea e vizibilă, iar telespectatorul nu primește nimic nou. Te uiți la știrea de peMTV sau o asculți la radio Kossuth și ești liber 3 zile“, ne declara nu de mult jurnalistul Pe­tru Câmpian, fost redactor la Radio Szeged. Dar, dincolo de aspectele care privesc liber­tatea presei, mai sunt și afacerile, pentru ca­re politicienii sunt în stare de orice: „Sus­pectez că această comasare, pe lângă scopul de a subordona complet mass-media publice, are și un substrat comercial, și anume vân­zarea clădirilor situate central, foarte va­lo­roase, care ar aduce guvernului foloase sub­stanțiale“, opina în 2011 László Cselényi, fost președinte la Duna TV. Cum Victor Ponta pare să îl „plagieze“ pe tizul Viktor Orbán (că pe Viktor Ianukovici l-a ratat) în tot felul de măsuri, poate e și asta o idee.

Pe mâna cui ar încăpea TVR, dacă s-ar produce comasarea, totuși puțin probabilă în acest moment, când vin alegerile? Pe mâna președintelui pus de PSD la radio, Ovidiu Miculescu, omul de în­credere cu profil tipic: conform documentelor date în vileag de Adr­i­an Moise de la Sindicatul Unit al Salariaților Radio-România, Ovidiu Mi­culescu a semnat în 1987 un angajament de turnător cu Se­curitatea sub numele de cod „Adrian“. Iar mai recent, Agenția Națională de Integritate a confirmat elemente de incom­patibilitate cer­cetate în Dosarul 7593/S/II/2013. Pe Adrian Moise l-a costat locul de muncă în radio și un șir de procese. Ovidiu Mi­culescu a rămas „infailibil, inamovibil, im­pe­netrabil... și de neclintit“, cum scria Andrei Pleșu. Până când me­diile publice vor rămâne la cheremul po­liticienilor, așa va fi. //


 


Modele, nu lichele!

Brîndușa Armanca

„Am senzația că nimeni nu mai respectă pe nimeni. Există alte tipuri de relații: există teamă, există iritare, există invidie, există injurie, dușmănie …dar respectul pur și simplu pentru prestația de-o viață a cuiva, pentru experiența cuiva, pentru prestigiul cuiva e o virtute care dispare. Ba mai mult, e culpabilizată. Noțiunea de «prestigiu» a ajuns să fie neonorabilă. A avea prestigiu înseamnă a fi, din principiu, suspect”, asta afirma Andrei Pleșu într-un interviu pe care mi l-a dat în 2006, republicat în volumul recent Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări și răspunsuri. Pentru omul de cultură nu rămâne un mister de ce a fost atacat de comandoul infam al Antenei 3, Gâdea-Ciuvică-Ursu-Tudor: trebuia desființat pentru că se exprimă public ca o voce critică de anvergură, are operă, autoritate morală și se bucură de prestigiu. Deci, e suspect, dacă nu chiar periculos. Într-un interval de două luni, jurnaliști și intelectuali au luat poziție în mod repetat împotriva poluării morale  produse în spațiul mediatic de Antenele aflate sub comanda turnătorului Voiculescu. Din păcate, tinerii capabili să stea luni de zile în stradă pentru a bloca Roșia Montană, nu sunt interesați de fenomenele de poluare morală, la fel de toxice. La finele lui ianuarie 600 de jurnaliști au semnat un protest împotriva linșajului la care au fost supuși câțiva dintre ei, în martie acțiunea celor câteva mii de semnatari online și a celor câteva sute de oameni prezenți duminică în piață cu o carte în mână, la chemarea revistei „22” și a GDS. Îndemnul lui Mihai Neamțu „Deschideți cărțile, închideți antenele!” a avut darul de a produce confuzie și de a da lătrăilor anteniști un pretext de autovictimizare. În acest răstimp, CNA, autoritatea investită prin lege să sancționeze derapajele și să facă respirabil audiovizualul românesc, moșmondește decizii ambigue care protejează vinovații.

Ce scop are „terorismul mediatic” practicat de Voiculescu? Discreditare, intimidare, intoxicare, mutilare a jurnalismului, toate cu țintă politică și profit implicit. „Trei au fost dimensiunile esențiale ale experimentului comunist: distrugerea valorilor, distrugerea memoriei și distrugerea libertății”, le reamintește profesorul Tismăneanu celor care au uitat, adăugând că „Antena 3 a devenit megafonul celor mai obscurantiste și nocive forțe din societatea românească. Este urmașa “Săptămânii” barbiste, huliganica revistă susținută fățiș de Securitate și a “României Mari” în cea mai sordidă fază acestei publicații. Acționează cu biciul verbal asemeni hingherilor ideologici ai ceaușismului”. Execuțiile publice efectuate de anteniști sunt un atentat permanent la libertatea de exprimare, la critică onestă, la opinie. Ele inhibă și reduc la tăcere.

Ce e de făcut? Nimeni nu este atât de naiv încât să creadă că protestele, mitingul și listele de semnături îi vor face pe anteniști să devină decenți. Mișcarea de stradă este un exercițiu de solidaritate necesar pentru a da semn că există apărători ai unor principii, că democrația și libertatea înseamnă responsabilitate, reguli de conviețuire, legi. Dar mai departe, pentru a fixa limitele, trebuie apelat la justiție. Codul civil adoptat în 2011 formulează la art. 72 Dreptul la demnitate care interzice ”orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane”, la art. 73 Dreptul la propria imagine, la art. 252 Ocrotirea personalității umane, iar la rt.74 sunt precizate în detaliu interdicții exprese în cazuri de atingere adusă vieții private. La dezbaterile pentru modificarea Codului civil, presa a semnalat că unele articole limitează libertatea presei, dar, pe de altă parte, restricțiile ar putea normaliza întrucâtva exercitarea profesiei de jurnalist. Reincriminate prin efectul Deciziei 206/2013 a Curții Constituționale, insulta și calomnia înscrise la art. 205 și 205, pot fi subiect de plângeri penale pentru cei afectați de campaniile degradante ale Antenelor. Pedepse drastice sunt prevăzute și pentru comunicarea de informații false, șantaj, presiuni asupra justiției, infracțiuni cunoscute mercenarilor lui Felix. Nu este confortabil să te adresezi instanței, dar este igienic. Și e musai.

Pe unele pancarte aduse duminică la ”statui” în Piața Universității, scria ”Repere, nu lichele!”. ”Apelul către lichele” al lui Gabriel Liiceanu rămâne valabil la un sfert de veac de la revoluția din decembrie 1989. Pe același model, Dragoș Ghițulete lansa nu de mult un apel cu sens schimbat, către intelectualii datori să împiedice ofensiva lichelelor de rit nou grăbite să croiască o Românie hidoasă: „Așadar, domnilor. Apăreți la televiziune. Scrieți în ziare. Ridicați glasul. Lăsați cuvintele să spună ceea ce spun. Folosiți aceste cuvinte, «demnitate», «libertate», «conștiință», «dreptate», «popor» pentru că sunteți în măsură să faceți asta. Nu lăsați o șleahtă de corupți și penali să asasineze aceste cuvinte. Nu renunțați la luptă, pentru că nu ați făcut nimic rău. Doar ați fost, și sunteți, scârbiți de neputința asta care nu ne lasă să ne despărțim de trecut. Să nu vă fie frică, mai mult decât linșaj mediatic și scuipat pe stradă, nu cred că se poate întâmpla. E greu, dar dacă veți da curs acestei chemări, veți putea scoate România din hăul în care se duce. Și cei care vor veni după noi, vă vor iubi”. Exact asta a făcut Andrei Pleșu.

Articol apărut și în revista 22.

More Articles...

  1. Protest AZIR