Un tânăr a consumat cocaină, metamfetamină, amfetamină, apoi s-a urcat la volan și a omorât alți doi tineri. Tragedia a scos din sărite, așa cum era de așteptat, o parte din societatea civilă. Cu toate că reacția de revoltă este total justificată, la capitolul de analiză a situației stăm foarte prost. Acest lucru se întâmplă pentru că actele unui om de 19 ani, mânate de conjuncturi sociale și culturale, sunt puse sub lupă de oameni care au de două ori vârsta lui, adică sunt din alt film.
Pentru acest motiv, profitând de faptul că diferența de vârstă dintre mine și insul care a provocat catastrofa este doar de un an, am zis că este de datoria mea să vorbesc pe marginea acestui subiect. Înainte de asta, atrag atenția asupra cazului Mario Iorgulescu. El ce mai face, e bine? Revenind. De câte ori în spațiul public apare câte o știre care conține în titlu „tânăr” și „drogat”, cei care recepționează mesajul pleacă de la o premisă strâmbă, aceea că un tânăr drogat este un ratat căruia nu-i place cartea și care s-a apucat de prostii. Nu, stimați cititori, și mă adresez acum în special părinților de adolescenți, nu așa arată un drogat. Așa arată:
Eleva spune lecția cu seriozitatea cu care o face mereu, la toate materiile. Profesoara se declară mai mult decât mulțumită, apoi le spune celorlalți elevi că „Așa se învață!” După ce se sună de pauză și profesoara iese din clasă, eleva care se bătea mereu pentru primul loc din clasă începe o discuție despre „cât de tare e iarba pe care o fumez” – cuvintele îi aparțin – cu derbedeii clasei, cei care terminau mereu pe ultimele locuri. Partea cea mai interesantă: suntem în gimnaziu.
Elev la un liceu de elită din Capitală, știți voi, alea pentru care părinții fac moarte de om. Fără nicio legătură cu ce se discută, începe să vorbească despre droguri, se documentase foarte bine pe tema cu pricina. Se enervează când este întrerupt, e foarte pasionat de subiect. E același care mi-a spus că primul lucru pe care l-a făcut când a împlinit 18 ani a fost să se ducă „la aparate”. Citiți din nou unde era elev.
Doi studenți, se cunosc de când erau elevi, nu s-au mai văzut de ani buni. Amândoi au fost mereu printre primii din clasă. Aproape natural, discuția alunecă spre subiectul cu drogurile, și totul se rezumă la „Ai încercat de-alea? Și cum a fost? Dar de-alea? Eu mi-am luat blackout de la ele!”
Am prezentat aceste întâmplări ca să înțelegem mai multe aspecte. Unu, părinții și familiile nu își cunosc copiii, asta înseamnă că în situații cum sunt cele de acest tip, punctul lor de vedere nu trebuie luat în calcul. Doi, drogurile sunt o probleme uriașă, care creează probleme în toate mediile.
Mergând mai departe, propun să analizăm declarațiile avocatei tânărului în cauză. Aceasta a declarat că ar fi fost pentru prima dată când clientul ei a consumat droguri. O declarație de tipul ăsta, spusă în mediile pe care le-am prezentat mai sus – mă repet, medii cu olimpici pe care îi laudă doamnele în vârstă de pe casa scării – stârnește niște hohote de râs isterice. Nu trebuie decât să te uiți la câteva postări de-ale tipului și te prinzi ce e cu el. Modelele lui sunt cei care cântă trap, adică ipochimeni cu melodii aproape exclusiv despre droguri. Nu întâmplător există o poză cu el purtând un tricou pe care scrie „Drugs are my life”, asta în limbaj dâmbovițean înseamnă „Drogurile e viața mea”. Tipul știa foarte bine ce sunt alea droguri. Apoi, cică le-ar fi primit la o petrece din Vama Veche, de zici că nu știa ce sunt. Să mă iertați, dar nu pot accepta ideea asta. Aproape toți tinerii din România știu ce sunt alea droguri, pentru că, fie că vor sau nu, sunt înconjurați de ele. Aici intervine și un detaliu financiar: din ce am reușit să aflu, ce a consumat gagiul pleacă de la 700 de lei. Greu de crezut că cineva face cadouri din astea prin Vama Veche.
O altă problemă este aceea a inconștienței caracterului penal al faptelor. Adică individul nu a înțeles că dacă te droghezi și te sui la volan mergi la pârnaie. În aceeași situație se află și majoritatea covârșitoare a tinerilor din România, care, pur și simplu, nu au această componentă în cap. Pentru ei, perspectiva răspunderii în fața legii nu există. Ei nu știu ce e aia, nu face parte din viața lor. Pentru mine, coleg de generație cu domnul în cauză, este o situație intolerabilă. Resping categoric etichetele de tipul „teribilist”; „imatur” și altele de soiul ăsta. Astea le putem spune despre adolescenții de 15 ani, nu despre un om care are 19 ani, adică este considerat, așa cum am văzut, apt să conducă mașina, să voteze și, dacă are chef, să își ia permis de pușcă.
În loc de încheiere, mai bine o recapitulare:
Mare parte dintre „copiii cuminți”; „copiii buni” sunt niște drogați inconștienți, diferența între ei și cel care a provocat accidentul de la 2 Mai este că noi, pietonii, am avut noroc până acum.
Dacă te sui drogat la volan și omori oameni, șansele să scapi sunt mari. Vezi cazul Mario Iorgulescu, urmează să vedem ce se va alege din cel de acum.
Stimați părinți, în special de adolescenți. Voi sigur știți cu ce se ocupă copiii voștri în timpul liber?
(Articolul a aparut si aici)
Author
