Anul trecut pe 3 mai, de Ziua Mondială a Presei, a avut loc la Crowne Plaza din București lansarea oficială a Clubului de Presă. Inițiativa înființării ar aparține, după unele declarații ale fondatorilor, lui Maricel Păcurariu, patron al televiziunii Realitatea Plus și om de afaceri cu dosare și condamnări penale la activ.
Ideea a fost înfăptuită de gruparea autointitulată pretențios Clubul de Gândire Gold, masată înjurul radioului Gold FM. Printre aceștia Cozmin Gușă și fiul, Sorin Roșca Stănescu, Răzvan Savaliuc, Iosefina Pascal, Răzvan Dumitrescu, Marius Ghilezan. Inițiatorii pretindeau că organizația strânsese la acea dată peste 500 de membri jurnaliști și entități media.
Acțiunea a fost prezentată public ca o urgență, pentru a apăra libertatea presei în România în fața autorităților care o „calcă în picioare”. Printre obiectivele enunțate erau lupta împotriva Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) definit ca „hingher”, precum și împotriva jurnaliștilor „sorosiști”.
Discursurile de la fața locului n-au făcut economie la terminologia așteptată: deontologie, onoare, unitate, valori, libertate. Mihai Rusu s-a distins prin redefinirea „puterii a patra”, care este simbolic presa, ca „putere a cincea”. Fosta voce a Europei Libere de la München a creionat în termeni belicoși viitoarea relație a acestei „forțe a 5-a” cu autoritățile:
„Clubul de presă cred că trebuie să aibă menirea cu toți cei care suntem aici, ca atunci când stăm de vorbă cu miniștri, cu președintele țării, cu șeful guvernului, ei să tremure în fața noastră și nu noi”.
Asociația apare în Registrul Național ONG cu nr.1537/A/2023 sub titulatura Noul Club de Presă la adresa Strada Frumoasă 20, sediul firmelor lui Păcuraru. Disocierea nou-vechi face trimitere la vechea asociație patronală media, consacrată sub numele de Clubul Român de Presă (CRP), înființată și înregistrată cu nr.1250/A din1998, dar inactivă de mai mulți ani.
Mai există CRP?
Indira Crasnea, ultimul președinte al CRP, ne-a declarat că organizația există, însă în urmă cu opt ani membrii săi au decis înghețarea activității. Cât privește similitudinea denumirii, jurnalista a opinat că „probabil s-au folosit la limită de numele Clubului Român de Presă fiindcă a fost ținut minte, avea notorietate”.
Există și alte asemănări evidente. „De altfel, și în organizarea internă <s-au inspirat> tot de la CRP”, a adăugat jurnalista cu o notă de ironie.
Intenția de a se substitui Clubului Român de Presă a fost la vedere în declarațiile fondatorilor Clubului de Presă. Încă din iarna anului trecut s-a vorbit public despre „reînvierea” CRP, fără să existe nicio legătură legală între CRP și actualul Club de Presă. Câțiva membri de acum au fost și membri CRP în trecut, dar aceasta nu justifică perpetuarea confuziei.
Cozmin Gușă declara la Radio Gold FM că încercase cu câțiva ani în urmă să coalizeze patronatul unor televiziuni de știri într-un club de presă. S-a deplasat la Belgrad pentru a-i cere fugarului Sebastian Ghiță acordul pentru RTV, dar planul a eșuat.
Consfințirea din 3 mai 2023 a Clubului a fost așadar considerată o renaștere a vechiului club și anunțată cu entuziasm la Realitatea TV: „Zi istorică! Marcăm renașterea Clubului de Presă din România”
Impostura are rostul ei: acela de a crea impresia unei organizații solide, cu vechime și autoritate recunoscută, care vorbește în numele întregii bresle.
Ioana Avădanei, președinta board-ului Centrul pentru Jurnalism Independent, explică, la solicitarea noastră, că „libertatea de asociere este un drept. În cazul Clubului de Presă nu legalitatea de discută, ci probitatea inițiatorilor săi și cât respect pot ei să genereze în breaslă”. Există o posibilă intenție de „legitimizare în ochii publicului și a breslei, prin capitalizarea istoricului Clubului Român de Presă. Totul e o chestiune de încredere”, a adăugat Ioana Avădanei.
În paralel cu organizația neguvernamentală a fost înregistrată și o firmă, Agenția de publicitate Clubul de Presă, înmatriculată ca J40/8832/2023, la aceeași adresă cu clubul.
Ce îi unește pe membrii Clubului de Presă
Nucleul dur al Clubului de Presă susține cu vehemență agenda promoscovită și anti-occidentală, difuzând pe diverse canale ca Gold FM, Gold TV, SolidNews, ActiveNews, Corectnews, Realitatea Plus, Realitatea.net, RTV, Ziua News, Ziua de Vest, Ziar de Cluj, NCN etc. conspirații, mesaje anti Ucraina și iminența victoriei Rusiei, teoria Statului Paralel, relația slugă – stăpân a României cu SUA, decăderea Occidentului, superioritatea ortodoxiei, ș.a.
Iată câteva teme recurente care conturează sistemul de propagandă „goldist”:
- Rusia va aplica niște lovituri dure în perioada următoare, presiunea publică internă este uriașă (Cozmin Gușă)
- Azi atât SUA cât și UE, sunt angajate în război cu Rusia. Un război pe care Occidentul îl pierde (Petru Romoșan)
- Omenirea se îndreaptă spre de-globalizare (Petrișor Peiu)
- Războiul din Ucraina nu este un război pentru stăpânirea unor teritorii, ci un război pentru o nouă ordine mondială post americană (Adrian Severin)
- Kathleen Kavalec, ambasadoarea SUA la București. Deși joacă cu infatuare rolul de guvernator autoritar de colonie, în subordinea sa sunt încurajați interlopi de tip Coldea și Dumbravă (Realitatea TV)
- LGBT-ismul este o mișcare subversivă, ce dereglează natura umană. În România au fost penetrate toate instituțiile importante, de la BOR, la Guvern, la serviciile secrete și justiție (Cozmin Gușă)
- România va decădea grav dacă va mai fi dominată de securism, nu te poți dezvolta fiind un SECURISTAN! (Petru Romoșan)
- E limpede că în Occidentul Colectiv minoritarii ne domină pe noi, cei ce ne considerăm normali și majoritari. Satanismul propagat de la Paris prin ceremonia Olimpiadei este o bornă importantă în lupta contra creștinismului (Ciprian Mega)
- Cetățenii din democrații și-au pierdut instinctul pentru libertate, fapt ce le va fi fatal (Liviu Alexa)
- Putin, spectacol declarativ grandios oferit presei internaționale! ”Davos-ul rusesc” domină dezbaterea geoeconomică mondială (Daria Gușă)
- Se pregătește topirea identităților naționale în UE, după alegerile europarlamentare
(Petru Romoșan)
O investigație semnată de Iulia Stănoiu în publicația Context dezvăluie rețeaua de propagandă pro-Kremlin din România ai cărei agenți media se regăsesc la vârful Clubului de Presă.
Ar fi greșit să se înțeleagă că toți cei care s-au înscris în Clubul de Presă fac parte dintr-o „gașcă” cu interese comune ascunse și ideologie asumată. Lista completă cu cei 521 jurnaliști „înscriși” inițial, ajunși la peste 700 în iulie 2024 pe site-ul clubuldepresă.ro, este chestionabilă.
Artificiul folosit pentru a da impresia de organizație masivă, reprezentativă pentru întreaga suflare jurnalistică, stă în comunicatul inițial care spune că „jurnaliștii înscriși în Clubul de Presă sunt angajați ai următoarelor companii care acționează în mass-media românesacă”, după care urmează un șirul entităților media.
Am întrebat aleatoriu câțiva jurnaliști care apar pe lista de membri ai Clubului dacă s-au înscris în Clubul de Presă:
Sebastian Oancea – Vrancea 24: „Nu m-am înscris nicicând, niciunde, în nicio asociație sau club. Nici nu știam că figurez pe o listă, o să mă uit. Probabil că m-au pus pe listă pe când lucram la Realitatea TV, dar asta nu e în ordine”.
Ionuț Jifcu – Reporter 24: „Eu sigur nu m-am înscris în Clubul de Presă. O să le scriu să mă scoată, nu vreau să fiu asociat cu niște personaje care duc o politică pro-moscovită. În plus, aici poate fi și o problemă de date personale, dacă s-au folosit liste luate de la serviciile de personal ale redacțiilor”.
Dan Mircea Cipariu – scriitor: „Nu îmi amintesc exact, dar m-a sunat mai de mult Bogdan Comaroni cu care am fost coleg la Ziua și m-a întrebat dacă vreau să fac parte din Club. Am acceptat, dar mai departe nu știu ce s-a întâmplat”.
Cu alte cuvinte, jurnaliștii pentru care s-a anunțat un departament separat de cel al patronilor, au fost înscriși cu toptanul, la grămadă, odată cu compania.
Aderarea la o asociație se face liber consimțit, ca opțiune personală determinată în cazul jurnaliștilor de statutul, scopul, codul etic al organizației. În ce condiții statutare se petrece bizareria nu aflăm, fiindcă statutul nu se regăsește pe site.
Din cele 41 de companii media înșirate în lista din 3 mai 2023 câteva s-au retras cu indignare, ilustrând clivajele adânci dintre unii patroni și conducerea Clubului de Presă, divergențe nu ideologice sau de principii, ci vechi conflicte în afaceri. B1TV, România TV, Editura Evenimentul Zilei și Capital, Antena 3, România liberă, Academia Cațavencu, Casa mea, Cetățeanul, Economica au cerut ștergerea de pe listă.„Nu poţi adera la o asociaţie pe calea aerului, prin spori, ci respectând statutul legal”, comenta Dan Andronic, proprietar al Evenimentului Zilei.
Cele mai noi neclarități se referă la afilierea trustului Adevărul. L-am întrebat pe Cozmin Gușă, fondator și membru în Consiliul de onoare al Clubului, care e situația și cum se produce aderarea: „Nu m-am ocupat eu de formalizarea intrării Adevărului în Clubul de Presă, dar mi-au confirmat Maricel Păcuraru și Cristian Burci, care împreună au negociat și au făcut anunțul public. Cu asta am răspuns și la cealaltă întrebare”.
Înțelegem din răspunsul lui Gușă că negocierile le face patronul Realității TV în numele Clubului de Presă.
Pe inițiatorii organizației îi unește dorința de a controla teritoriul mass-media și de a folosi clubul, la nevoie, în scopuri politice. În majoritate, șefii Clubului de Presă au trecut politic, vasalități politice, precum și unele frustrări legate de bătăliile și funcțiile pierdute, care le confereau putere și autoritate. Clubul, sub aparența unei vaste intreprinderi asociative a jurnaliștilor, le conferă o voce în plus pentru jocurile subterane.
Candidatura anunțată a lui Cozmin Gușă la prezidențiale, la care între timp a renunțat, negocierile cu suveraniștii, insistența cu care sunt apărate baricadele putinismului în numele libertății de exprimare, confirmă instrumentalizarea organizației.
Radio Gold FM și Gold TV apelează la artificii pentru a ocoli legea: deși conform art.68 din Codul Audiovizual candidații sau persoanele care și-au exprimat intenția de a candida la poziții politice nu pot modera emisiuni, Cozmin Gușă moderează în fapt emisiunea Ce-i în Gușă și-n căpușă fiind „invitat permanent” și conducând practic emisiunea și invitații. Dacă CNA dă sancțiuni, protestează Clubul de Presă.
Televiziunea și Clubul de Presă îi sunt utile lui Păcuraru nu doar pentru atacuri și campanii de denigrare executate de mercenarii de la Realitatea, ci și pentru a intimida CNA și autoritățile statului.
Pentru Maricel Păcuraru, Clubul ar putea fi un vehicul de influență pentru a-și extinde imperiul media prin preluarea Editurii Evenimentul Zilei și Capital, sau pentru a-și adăuga 10% din acțiunile Romprest aparținând Companiei Naționale de Aeroporturi la cele 43% acțiuni deja deținute de el, așa cum demonstrează Mihai Munteanu în ancheta Cum încearcă Maricel Păcuraru să preia ostil presa cu propagandiștii Rusiei, publicată pe captura.ro.
Povestea strădaniei de a prelua publicațiile Editurii Evenimentul zilei e complicată, cum arată investigația. Ea trece prin șpaga oferită de afaceristul Buzăianu fostei ministre a Dezvoltării, Elena Udrea. Cele 5 milioane de euro șpagă conțineau și o creanță de 900.000 euro care i-ar fi dat putere doamnei ministru asupra publicațiilor. Maricel Păcuraru încearcă să preia această creanță după ce Udrea a ieșit din joc.
În cazierul lui Maricel Păcuraru sunt înscrise numeroase infracțiuni, de la bancrută frauduloasă și fals sub semnătură privată, până la spălare de bani pentru care a fost condamnat la 4 ani de pușcărie cu executare în 2014.
În 1996 a fost judecat pentru un prejudiciu de peste 600 milioane lei vechi unor bănci prin fals în înscrisuri și bancrută frauduloasă. Procuratura l-a trimis în judecată în 2015 pentru spălare de bani în dosarul Loteria Română. Condamnarea cu executare din 2014 a fost pedeapsa pentru prejudiciul de patru milioane euro cauzat Poștei Române. A fost eliberat în 2017.
În acest context, micile redacții locale afliliate reprezintă în cele mai multe cazuri o masă de manevră, atrasă cu ușurință în condițiile absenței unor organizații reale de apărare a jurnaliștilor. „Eșecul vieții asociative”, despre care scria profesorul Mihai Coman în volumul Mass-media în România post-comunistă, face din breasla gazetarilor una din cele mai vulnerabile.
Incapabilă să își controleze propriul teritoriu profesional, trecută prin crize suprapuse, presa a plonjat într-o epocă de schimbare a paradigmei complet nepregătită, pradă ieftină pentru politicieni care au instrumentalizat-o. Nevoia unei „umbrele” protectoare, resimțită de jurnaliști, reprezintă premisa de care s-au folosit inițiatorii Clubului de Presă.
Cine sunt „decanii activităților de presă”
Promovată ca un eveniment de anvergură, (re)nașterea Clubului a avansat imaginea excelenței fondatorilor, ca fiind „crema” jurnalismului românesc și „decanii activităților de presă”.
Evenimentul a ajuns și în presa internațională, adică pe site-ul thediplomaticaffairs.com care subliniază lupta a „doi jurnaliști neînfricați”, Anca Alexandrescu și Cozmin Gușă, membri ai Clubului de Presă, cu „Statul Paralel”. Site-ul întregistrat în Elveția aparține unui român, Ovidiu Stănică, fost politician în Bacău, iar printre contributorii frecvenți ai „prestigiosului site” este Daria Gușă, fiica lui Cozmin Gușă. Colaborează și Marius Ghilezan, voce a propagandei din Club.
Dintr-o altă perspectivă, trecutul politic sau penal al mai multor membri din conducerea Clubului, dinamitează credibilitatea organizației.
Europa Liberă:„Unii dintre ei au avut probleme legale dovedite definitiv de instanțe, alții sunt persoane cu istoric politic sau sunt adepte ale mesajelor conspiraționiste, anti-occidentale, anti-vacciniste”. De asemenea, televiziunile și radiourile deja afiliate Clubului au fost sancționate sau amendate drastic, uneori, de Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) pentru derapaje”.
Ziariștii.ro: „Spuma mișcării rusofile care mișună în spațiul publicistic românesc s-a închegat miercuri, tocmai de Ziua Mondială a Libertății Presei, într-o organizație cu nume înșelător – Clubul de Presă”.
Relațiile politice care i-au propulsat și le-au dat acces la resurse consistente sunt înscrise în biografia câtorva din cei care conduc azi Clubul de Presă.
Cozmin Gușă – fost deputat pe listeleAlianței PNL-PD, fost secretar general PSD pe vremea premierului Năstase, șef de partid la Partidul Inițiativa Națională (PIN), membru exclus din PSD în 2019, actualmente posibil candidat la președinție din partea așa-numitei „Mișcări Gold”. Are afaceri în mass-media ca acționar la Realitatea TV/Realitatea Plus. Este realizator la Radio Gold FM și TV Gold înregistrate pe numele fiului. Elogiat de Sputnik în 2021.
Sorin Roșca Stănescu – fost senator liberal, patron de presă, condamnat la doi ani și patru luni cu executare pentru manipularea Bursei.
Anca Alexandrescu – consilieră pe domeniul politic a lui Adrian Năstase, Sorin Oprescu, Liviu Dragnea, Victor Ponta, toți condamnați pentru corupție. Mâna dreaptă a premierului Viorica Dăncilă și prezență permanentă în politica PSD. Metamorfozată în jurnalistă după căderea lui Liviu Dragnea, realizează emisiunea conspiraționistă Culisele Statului Paralel la Realitatea Plus.
Răzvan Savaliuc – fost redactor la Ziua, conduce publicația Lumea Justiției (LUJU), specializată în atacul asupra DNA și asupra magistraților independenți, precum și în apărarea infractorilor „cu gulere albe”.
Iosefina (Kimi) Pascal – fostă membră a organizației de tineret a PSD, fostă asistentă a eurodeputatei Maria Grapini (PUSL/PSD), transformată recent în jurnalistă din gamer, cosplayer cu aspirații de „fitness model”. Realizează emisiunea Scamatoriile Iosefinei la Gold FM. Este una din cele mai stridente susținătoare a conspirațiilor antivacciniste și anti-occidentale.
Claudiu Asimionesei, patronul Bună Ziua Iași (BZI), ziar preluat de la tatăl său după ce acesta a fost condamnat pentru șantaj. Este inculpat într-un dosar DIICOT pentru înșelăciune. Intenționează să candideze ca parlamentar pe listele AUR Iași.
Sarmiza Andronic – fostă candidată pentru Parlamentul European pe listele PIN, candidată în trecut la deputăție din partea Partidului România Unită (PRU) al lui Sebastian Ghiță, azi consilier și analist politic în studiourile Antenei 3, RTV, Realitatea Plus.
Pe cine apără Clubul de Presă?
Șefii Clubului de Presă promiteau anul trecut o platformă gratuită pentru agregarea producției jurnalistice a membrilor, pentru mai multă vizibilitate și audiență, care ar urma să fie măsurată cu ajutorul unui sistem informatic de ultimă generație. Promisiunile au rămas fără consecințe.
Comunicatele postate pe site indică politica de intimidare la care se recurge pentru a împiedica sancționarea derapajelor frecvente ca dezinformare, propagandă putinistă, campanii de denigrare etc. de la Gold FM, Gold TV, Realitatea Plus, RTV.
Informațiile false de la Gold FM despre ucrainenii nazisți din România care se plimbă în limuzine căptușite cu armament au atras o amendă CNA record de 100.000 de lei. Susținerile elucubrante ale colaboratorilor rețelei Gold au fost publicate de editura RAO în volumul Războiul din Ucraina.
În octombrie 2023 Clubul de Presă chema la ordine în Parlament prin intermediul senatorului AUR Sorin Lavric întreg Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) să dea seamă pentru „abuzurile și privința sancțiunile draconice pe care le-au aplicat reprezentanților presei”. Abuzurile reclamate se refereau, de exemplu, la emisiunea lui Victor Ciutacu de la RTV, personaj cunoscut pentru numeroase derapaje etice.
Chemarea a ramas fără ecou, deși titluri triumfaliste au manipulat opinia publică. De exemplu, BZI, publicație membră, titra: „Întreg CNA chemat în fața Parlamentului. Membrii trebuie să dea socoteală asupra abuzurilor semnalate de Clubul Român de Presă”. CNA nu a fost niciodată convocat la Parlament la somația Clubului de Presă, ne-a declarat Mircea Toma, membru în Consiliul CNA.
În noiembrie trecut Clubul de Presă anunța: „Facem scut în fața jurnalistei Anca Alexandrescu!”, tot într-o încleștare cu CNA care sancționa atacul asupra trustului rival de televiziune a lui Zoltan Teszari, din care face parte și DIGI24.
Atacul pornea de la un articol al lui Liviu Alexa, patron de presă din Cluj și fost șef al PSD local, apărat și el de Club de presupusele presiuni ale lui Teszari. Anterior, o întreagă isterie a provocat decizia CNA de a suspenda pentru 10 minute emisia Realității Plus ca sancțiune pentru campania dusă de Anca Alexandrescu împotriva ministrului Transporturilor, pentru a-i favoriza lui Maricel Păcuraru asaltul asupra Romprest.
Gold FM își găsește scut tot aici, pentru a-și proteja inițiativele politice. „Clubul de Presă somează autoritățile abilitate să oprească imediat cenzurarea Gold FM prin suspendarea, blocarea sau închiderea conturilor de YouTube, TikTok și Facebook. Această măsură total arbitrară, fără nicio motivație, cât de cât legală sau plauzibilă, a fost luată simultan de entități aparent diferite și la scurt timp după ce în spațiul public a fost vehiculată ideea candidaturii domnului Cozmin Gușă pentru poziția de Primar General al Capitalei, scenariu în care ar fi fost susținut de AUR”, se arată în comunicatul din 30 martie 2024.
Suspendarea canalului Gold FM și a încă patru canale asociate pentru derapaje grave, sau sancțiunea pentru dezinformare de pe Activenews.ro, site pe aceeași linie pro-Kremlin, sunt denunțate ca abuzuri împotriva libertății presei.
Până și suspendarea paginii de Facebook a lui Adrian Severin, fost ministru de Externe, membru marcant al grupării goldiste, e considerată „de o gravitate excepțională” și e reclamată de Clubul de Presă unde politicianul condamnat pentru corupție nu e membru.
„Victimizarea prin intermediul Clubului de Presă e utilă pentru promovare. Realitatea Plus și RTV sunt pe primele locuri la sancțiuni, Gold FM, Gold Tv au de asemenea mai multe sancțiuni. CNA nu are în lege articol pentru sancționarea putinismului sau a propagandei ruse, dar există dezinformări care pot fi sancționate. De exemplu, afirmațiile că ucrainenii transportau spre România arme în mașini cu fund dublu sau că în Ucraina se dezvoltă viruși în laboratoare biologice. Astea trebuie susținute cu date, ceea ce nu au putut. Au pierdut și în instanță”, ne-a explicat Mircea Toma, membru al Consiliului Național al Audiovizualului.
Devine vizibilă strategia a Clubului de Presă de a pune presiune pe instituțiile statului în beneficiul grupului restrâns, care astfel își poate face nestingherit misiunile. Prin aceste strategii vocale în spațiul public grupul reușește uneori să convingă inclusiv raportori europeni.
În cel mai recent raport al Comisiei Europene privind Statul de Drept este preluat un citat dintr-un comunicat al Clubului de Presă. Comunicatul înfiera CNA pentru aplicarea unei sancțiuni canalului RTV și afirma că „CNA dă dovadă de un comportament stalinist”, afirmație citată în raportul CE.
Fiindcă nu breasla este în centrul preocupărilor Clubului, denigrarea unor publicații și a unor jurnaliști neafiliați este o practică. G4Media și Digi 24 sunt numiți „oficioși ai Ambasadei SUA”, dezvăluirile Emiliei Șercan sunt botezate batjocoritor „intifada plagiatelor”, alți jurnaliști sunt stigmatizați ca „slugile marilor licurici”, membri ai „rețelei Soros”, „arhangheli ai durerii și adevărului”.
Eșecul solidarității profesionale în presa din România
Mihai Coman subliniază în studiul său despre mass-media din România un paradox apărut în procesul de instituționalizare a presei după 1989: dificultatea de a obține și păstra controlul asupra „câmpului profesional”, astfel încât monopolul și controlul discreționar al unui grup să fie excluse.
Clubul de Presă a apărut pe un gol de organizare a breslei, după ce alte forme de asociere au eșuat sau sunt irelevante, ceea ce fac posibile impostura, manipularea, divizarea breslei în scopuri care nu au legătură cu misiunea presei.
Slăbiciunile mass-media au resorturi culturale, crede profesorul Peter Gross de la Tennessee University, într-un interviu dat Revistei 22, fapt demonstrat în cartea sa recentă Rădăcinile culturale ale sistemului Mass-media românesc.
Peter Gross: „Nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”
Pe vulnerabilitățile breslei a reușit clasa politică să reducă la tăcere pe subiecte delicate presa cumpărând-o cu sume consistente din bani publici. Partidele parlamentare au cheltuit anul trecut, conform unui raport Expert Forum, peste 120 milioane lei, adică 25 milioane euro pentru propagandă în presă, cel mai adesea netransparent, prin diverse firme de consultanță.
„Jurnalismul este probabil cea mai atomizată dintre profesiile cu oarecare pretenții de seriozitate – dovadă, eșecul tuturor formelor asociative fondate în ultimii 35 de ani, cu excepția autointitulatei Uniuni a Ziariștilor Profesioniști, situație în care nu calitatea prestației profesionale este importantă, ci alte criterii”, ne-a declarat Marian Petcu, istoric al presei, profesor la Facultatea de Jurnalistică și Științe ale Comunicării a Universității București.
Profesorul se referea la transformarea UZPR într-o organizație care împarte adeverințe pentru pensionarii din presă pentru primirea unei indemnizații. Legea 8/2016 a inclus jurnaliștii între creatorii cu drept de a primi la pensionare o indemnizație de 50% din cuantumul pensiei. Înființată în 1990, uniunea se pretinde fără dovezi urmașa organizației din 1919. Declarată „organizație de utilitate publică” în 2016, UZPR declară că are peste 4000 de membri, printre care numeroși colonei, soți sau soții de ziariști și alți membri care nu apațin profesiei. Plângeri penale, procese, conflicte interne au marcat istoria recentă a organizației.
Au existat numeroase încercări de a fi aduse redacții și jurnaliști la aceeași masă în interes comun. În 1990 se înființează concomitent Societatea Ziariștilor Români (SZR) și Asociația Ziariștilor Români (AZR) care nu au avut viață lungă din cauza luptei pentru putere a vechilor jurnaliști din epoca comunistă, deveniți influenți și după 1989. Cea mai stabilă s-a dovedit Uniunea Ziariștilor de Limbă Maghiară (UZMR) care a reușit să își facă un Consiliu de onoare pentru sancționarea derapajeor etice.
Importantă pentru dezbaterea destinului mass-media în România a fost Convenția Organizațiilor de Media (COM) care reunea în 2002-2003 un număr de 42 de organizații. Coordonată de Centrul pentru Jurnalism Independent, COM a elaborat în 2009 un prim Cod Deontologic asumat de toate organizațiile, cod care, negociat ulterior cu Clubul Român de Presă, a devenit Codul Deontologic Unificat al presei din România. Acțiunile COM s-au diluat până la dispariție după ce proiectul CJI nu a mai primit finanțare.
A supraviețuit Asociația Ziariștilor Independenți (AZIR), secția română a Asociației Europene a Jurnaliștilor, cu un rol asumat în apărarea pe plan european a independenței mass-media.
Multe alte organizații s-au născut și au dispărut din lipsă de pragmatism și eficiență, lăsând breasla pradă fragmentării. Explicația oferită de profesorul Marian Petcu este „originea științifică extrem de eterogenă a jurnaliștilor, viziuni uneori contradictorii despre presă și rolul său, încât uneori o structură asociativă s-a cristalizat mai degrabă pe baza unor complicități, mai puțin pe valorile, pe principiile profesiei”. Clubul de Presă este ilustrarea perfectă a acestei descrieri.
(Articolul a aparut, initial, aici)
Author
