Joi, 26 ianuarie 2023, la sediul din capitală al Academiei Civice – Reprezentanța, la București, a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței –, s-a desfășurat o seară aniversară „Mircea Carp, la 100 de ani”, organizată de Fundația Culturală Memoria și Academia Civică. Au fost invitați să vorbească: Ana Blandiana, Nicolae Constantinescu, Dinu Zamfirescu, Veronica Nanu, Doru Tompea, Filip-Lucian Iorga și Marilena Rotaru. Întâlnirea a fost moderată de Cosmin Budeancă, director general al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.
Au fost lansate volumele „Aici, Mircea Carp, să auzim numai de bine!” și „Mircea Carp – Un veac dăruit țării”, publicate de Editura Fundației Culturale Memoria.
Ana Blandiana – președinte al Fundației Academia Civică – și-a amintit cum, aplecat peste pianul pe care așezase aparatul de radio, tatăl ei, Părintele Gheorghe Coman, asculta „Vocea Americii”. Exasperată de paraziții cunoscuți ai transmisiunii, soția îl roagă să-l oprească. „Pentru Dumnezeu, nu înțelegi? Este Mircea Carp!” replică Părintele Coman. O altă amintire, mai recentă, împărtășită de Ana Blandiana este legată de Memorialul Sighet – unde veneau, aproape în fiecare vară, soții Gabriela și Mircea Carp – și de vizitele, prin satele din jurul Sighetului, unde țăranii se strângeau să-l vadă pe Mircea Carp, pe care îl știau, până atunci, numai după voce. „Faptul că împlinește 100 de ani este o victorie!” a încheiat Ana Blandiana.
„Este ceva în noi care nu admite compromisul în privința moralității. Acesta este mesajul extraordinar transmis de Mircea Carp la „Vocea Americii” și la „Europa Liberă” nouă, celor rămași în țară, care nu puteam exprima ceea ce gândeam” a evidențiat dr. Nicolae Constantinescu, directorul Fundației Culturale Memoria. Mircea Carp a reprezentat „linia care ne-a menținut încrederea că lucrurile se vor schimba în România.” El merită, din partea noastră, o mare afecțiune, pentru că a rămas un luptător. Lecția pe care o preluăm de la centenarul Mircea Carp este să nu încetăm să luptăm pentru o Românie normală, a adăugat dr. Nicolae Constantinescu.
Într-o scurtă secvență, istoricul Dinu Zamfirescu a vorbit despre prietenia care îl leagă de Mircea Carp. „Îl auzeam la „Vocea Americii” cu comentariul lui atât de așteptat de noi, în țară.” La Institutul pentru Memoria Exilului Românesc, Mircea Carp a fost un foarte bun colaborator.
Veronica Nanu, cea care a îngrijit, alături de Florica Dobre, volumul „Aici, Mircea Carp, să auzim de bine!”, a învățat, de la Mircea Carp, „noblețea vremurilor trecute”. Mircea Carp își iubea țara, avea umor, dar și o mare capacitate de lucru și o bună colaborare cu oamenii.
De la Universitatea „Petre Andrei” din Iași, profesorul Doru Tompea, a amintit că volumul „Aici, Mircea Carp, să auzim de bine!” a apărut mai întâi la Editura Polirom, în 2012. Volumul „nu e o simplă carte de amintiri, e o istorie trăită” consideră Doru Tompea. Cât privește vocea lui Mircea Carp (Mihai Șoimu) din spatele microfonului, ea rămâne inconfundabilă.
Din generația tânără, a fost prezent la întâlnirea aniversară „Mircea Carp, la 100 de ani” istoricul Filip-Lucian Iorga. El a menționat că Mircea Carp este un aristocrat român, întrucât și România a avut o aristocrație. Ce contează mai mult: genetica sau educația? s-a întrebat tânărul istoric. În cazul lui Mircea Carp, răspunsul e simplu: amândouă. Dar de ce mai este nevoie, pentru un aristocrat cu educație, pentru un boier? „Boieria e, până la urmă, o opțiune de destin. Poți să activezi această boierie sau poți s-o lași adormită.” Mircea Carp a optat pentru prima variantă. Dar cum? Ei bine, cu un curaj lucid: „Doamne, ajută-mă să am mintea limpede!” – se ruga Mircea Carp, când a reușit să fugă din țară. Și a rămas cu mintea limpede.
Marilena Rotaru a fost primul reporter român care a făcut primul reportaj la „Europa Liberă”, în 1990. Atunci a fost realizat și filmul cu Mircea Carp. Un fragment din acest film a încheiat frumos întâlnirea aniversară consacrată lui Mircea Carp, la centenar.
A consemnat Teodora Stanciu.
Foto: Adrian-Valentin Moise.
Author
